Cu sinceritate despre democrație

Democrația este, așa după cum vedem, despre alegeri, dezbateri, vot, referendum și chiar petiție online. Toată lumea știe, democrația vine din Grecia antică. Cu toate astea, manifestări ale democrației primitive au existat și în perioada tribală, am putea bănui că au existat încă de la momentul în care oamenii s-au putut organiza. Există dovezi că în anumite triburi alegerea șefului se făcea prin vot direct al tuturor membrilor. Tot astfel se hotăra dacă se făcea un război sau dacă un străin era primit în trib. Din cauza faptului că la greci forma de organizare a societății a căpătat o dimensiune mai bine structurată iar ei au denumit asta democrație( puterea poporului- știe azi toată lumea), am convenit că grecii au inventat democrația. Orașul stat Atena este cel considerat ca fiind izvorul democrației. Să nu uităm totuși câteva amănunte esențiale, numai bărbații majori atenieni participau la luarea deciziilor, cea ce făcea ca dintr-o populație de 300.000 de locuitori numai 50.000 să decidă. Păi astăzi asta n-ar mai fi considerată democrație, cu tot respectul.

Am putea să criticăm democrația, și chiar asta o să facem, însă dintre toate sistemele sociale de organizare a statului democrația s-a dovedit a fi cea mai aproape de nevoile oamenilor. Pentru că până la urmă despre asta e vorba, să găsim un sistem care să răspundă cât de cât dorințelor poporului( ce pompos sună !). În contradicție cu democrația avem conducerea absolută, tiranică, despotică, în mâna unei singure persoane care își asigura această poziție prin forța de coerciție îndreptată împotriva membrilor comunității. În regimurile totalitare se pot face lucruri pentru oameni dar aceștia să nu aprecieze pentru nu e ceea ce își doresc.

În ceea ce privește o comparație între totalitarism și democrație am o experiență personală pentru că am apucat să trăiesc și în vechiul regim și în actuala perioada. Un lucru drăguț de amintit este că în comunism ni se spunea că trăim în democrație. Că puterea a fost preluată de popor prin clasa muncitoare, adică proletari și țărani, de la orașe și sate, care alături de intelectuali și alții vor construi societatea ideală, societatea comunistă. Am fost cu tatăl meu la vot în perioada comunistă, nu știu exact ce vota, eram copil, însă știu că era obligatoriu să meargă și nu cunoștea nimic despre candidații pe care îi vota. Se anunța apoi la știri, erau două ore de televiziune, că a fost o prezența de 99,99% la vot și toți se întrebau cine a îndrăznit să lipsească. Se tot vota până îl alegeau iarăși pe Ceaușescu președinte cu  toate că pe la toate colțurile lumea era nemulțumită și se răzbuna scornind bancuri cu Ceaușescu. Îmi aduc aminte cuvintele : Vrei să-ți spun un banc cu Ceaușescu ? rostite cumva conspirativ de vreun coleg de școală mai comediant. Până la urmă poți să spui democrație la orice, dacă e ordin cu plăcere.

Despre democrație există o grămadă de citate celebre, nu o să le enumăr pe toate pentru că nici nu le știu pe toate, am să amintesc însă ce a spus Abraham Lincoln ’Democrația este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor’- mai mult ca un ideal, bine de notat. Personal prefer definiția dată de Winston Churchill ‘ Democrația este un sistem politic prost, însă este cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum’. Și pentru culoare mai amintesc doar ’Democrația este oportunitatea de a fi sclavul tuturor’ dată de Karl Kraus – unul de care n-am auzit până acum.

Ceea ce învățăm noi este că votul este cel mai important instrument al voinței cetățenești. Astăzi din 20 de milioane de locuitori au drept de vot 18 milioane, ceea ce e important. Cu toate astea prezența la vot e mică, în cele mai bune cazuri 60%. Oamenii votează în funcție de propriile motive. Unii votează după ce s-au informat îndelung, au analizat și se decid în cunoștință de cauză. Alții votează după ce au primit un litru de ulei. Cele două voturi sunt egale. E frustrant să știi că votul tău poate fi anulat așa de ușor. E o formă primitivă de corupere a democrației. Astăzi însă metodele de manipulare s-au perfecționat, mijloacele de informare au devenit veritabile canale de intoxicare, de propagandă, de știri false. Se organizează discuții și dezbateri politice dezechilibrate, nu sunt reprezentate toate părțile, moderatorii sunt părtinitori, sunt criticați cei care nu sunt prezenți să  se poată  apăra. Sunt scoase de la naftalină subiecte sensibile, naționalism, patriotism, credință, biserică, morală, cu scopul de a induce o anumită opinie politică. Sunt lansate acuzații fără dovezi, insulte, minciuni, gogomănii. Se induce publicului în permanență starea de panică, de teamă, de frică. În situația asta e foarte greu de identificat adevărul. În plus oamenii nu se uită în mod critic la toată acesta punere în scenă, nu încearcă să pună sub semnul întrebării anumite afirmații, nu încearcă să se îndoiască, să gândească. Am observat cetățeni care au căpătat o ura insuflată fără ca subiectul în discuție să-i privească personal. Se identifica cu probleme care nu-i reprezintă . Practic nu-și mai văd interesul.

Este trist însă toate canalele de mass-media sunt partizane de foarte multe ori fățiș. Nu există în societate nicio persoană sau o autoritate care să fie unanim recunoscută. În nici un domeniu. Totul este subsumat intereselor de partid, partid care reprezintă interesele de grup. Nu se acordă importantă doctrinelor, ideologiilor, au fost aduse în derizoriu, absolut orice este privit prin prisma denigrării, atacurilor la persoană, scandalului de presă. În această mocirla vâscoasă îi este extrem de greu unui om de calitate să se exprime dacă nu posedă și un obraz gros. În felul acesta este inhibată dorința oamenilor de a accede la funcțiile publice de conducere. Tot astfel votul cetățeanului devine irelevant.

Totuși în societatea modernă au apărut câteva mecanisme care să regleze un pic aceste anomali și care să preîntâmpine preluarea puterii de către grupuri ilegitime. În primul rând sunt organizațiile neguvernamentale care militează pentru exprimarea liberă a opiniilor. Aceste organizații concentrează inițiativele cetățenești în cadrul unor petiții sau pot să genereze chiar referendumuri pe diverse teme. Sunt mijloace de presiune împotriva politicianismului demagog. Odată cu apariția internetului comunicarea între oameni se face mult mai ușor, oricine poate să semneze o petiție online, până la urmă s-au făcut și revoluții pornind de la internet, orice e posibil.

Democrația rămâne un subiect deschis.

Articol scris pentru proba 14 a concursului SuperBlog 2019