Opinie

Bilanț

E vremea bilanțului. Se apropie sfârșitul de an, am împlinit luna asta un an de blog, am încheiat și competiția SuperBlog 2019.

Dacă ar fi să mă gândesc la modul cum vedeam eu bloggingul acum un an de zile aș putea să spun că adesea e ‘ mult zgomot pentru nimic’ sau parafrazându-l pe Gheorghe Dinică’ țară mică mese puține’. Bineînțeles că nu e vina nimănui, pur și simplu asta e situația.

M-a întrebat cineva de curând, ceea ce mă întrebam și eu la început, ce câștigi financiar din blog ? Răspunsul e simplu și ferm : nimic, zero, nada. Și am foarte multe motive să cred că cei mai mulți bloggeri se află în aceiași situație. Mai există o zona gri unde sunt anumite câștiguri financiare însă care nu pot permite susținerea unui trăi decent. Foarte, foarte, foarte puțini bloggeri pot spune că trăiesc exclusiv din blog. Având în vedere doza mea de suspiciune și tendința de lăudăroșenie ce ne caracterizează eu cred că nu am întâlnit niciun blogger care trăiește numai din blog. Dacă greșesc îmi cer scuze dar asta e părerea mea. Deci blogul rămâne la nivel de hobby din care nu scot nimic dar în care însă investesc câte ceva.

Am participat la Gala SuperBlog 2019 de la Poiana Brașov găzduită de hotelul Royal. În competiție se poate înscrie oricine are un blog mai vechi de 3 luni și dorește să scrie la probele impuse, sunt probe impuse de sponsorii competiției. Pentru mine a fost oportunitatea de a trăi acesta experiență. Cu toate că mai participasem și în primăvară la Spring SuperBlog nu mi-am propus nimic spectaculos pentru ediția asta. S-au înscris peste 160 de bloggeri din care au scris la minim o proba 138. La toate probele au scris 52 iar eu am terminat pe locul 44. Ca urmare pentru mine a fost mai mult un concurs de rezistență, au fost 28 de probe timp de două luni. Acum, la sfârșitul concursului, cred că nu meritam mai mult și nu meritam mai puțin, sunt exact unde îmi e locul. Mai ales după ce am auzit cum își pregătesc ceilalți articolele mi-am dat seama că e un rezultat corect pentru mine, care vin cumva din exterior, într-o lume nouă ce are propriile reguli. De exemplu, pentru un articol, se face muncă de documentare câteva zile, se notează în permanentă lucruri, idei, informații, se corectează și se recorectează de câteva ori, un articol ajunge să fie scris în aproape o săptămâna. Bineînțeles că se pot aborda în paralel și alte articole în timpul acesta. Eu nu voi face asta niciodată. Eu am decis să-mi înființez un blog ca pe un jurnal, un jurnal public unde din păcate am ajuns să mă autocenzurez, dar totuși un jurnal. Pentru un jurnal nu e nevoie să te pregătești atât de mult. Fiecare sau foarte mulți dintre voi ați avut un jurnal prin liceu, nu cred că va pregăteați o însemnare în mai multe zile. Un alt fir subțire pe care nu-l pot trece este onestitatea față de cititor. Nu pot să spun că îmi place un lucru dacă nu îmi place. Până la urmă este vorba și de sinceritatea față de mine. Pot să spun că îmi plac anumite aspecte, pot să susțin idei în care cred, dar nu pot să mint. Asta a fost mai mult o problemă personală de conștiința decât una care să răzbată din concurs. Nu am citit ce au scris ceilalți concurenți, nu am vrut să fiu influențat nici înainte și nici după ce mi-am trimis articolul. Am scris numai pe baza inspirației și încercând să transmit situații reale cu excepția probelor unde a fost nevoie de imaginație. Am observat că s-a format un trend, o tendință legată de scrisul articolelor, există niște rețete standardizate pe care se pare că cei câștigători le urmează. Eu vreau să rămân spontan, fără reguli. Am observat că lupta din fruntea clasamentului, pe măsură ce se avansa în concurs, a devenit ascuțită, chiar prea ascuțită. Acuzații la adresa juriului, a altor concurenți, contestații nenumărate. Eu nu înțeleg lucrul ăsta, e un concurs bazat pe creativitate la care factorul subiectivism e esențial, nu ai cum să contești părerea unui om că ii place sau nu ii place ceva. Mie personal mi-au plăcut juriile care au notat ‘out of the box’ fără să țină cont nici de propriile cerințe. Până la urmă dacă îți place ceva nu are rost să aplici reguli ca să strici totul.

cuminți

Mi-am făcut o analiză a blogului la un an de existența. 834 de urmăritori pe pagina de facebook, 60% bărbați- 40% femei, 27% bărbați între 45-54 de ani, 13% femei între 45-54 de ani, 280 din București. Știu că mă citesc colegii din calea ferată, mecanici de locomotivă, revizori de vagoane, împiegați de mișcare, ingineri și tehnicieni. Mai citesc și cei pe care i-am cunoscut în alte medii, inclusiv virtuale, oameni obișnuiți ca și mine. Pe acesta cale vreau să le mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte. Față de ei vreau să-mi păstrez corectitudinea.

recital

Am ajuns la Gala un pic demotivat, ei au regulile lor, eu nu vreau să mă schimb, nu prea ne întâlnim deloc. Am zis că totuși e bine să văd ce se mai întâmplă, care e starea de spirit, e o sărbătoare până la urmă. Și bine am făcut. Cele mai bune discuții le-am avut, cum era de așteptat, la o țigară. Am vorbit, absolut întâmplător, cu reprezentanți ai sponsorilor, cu membrii ai juriilor, cu Albert. Un membru al unui juriu mi-a spus că el apreciază autenticitatea, starea de spirit, spontaneitatea. ‘Da-mi o stare de spirit’. Păi e exact ce vreau eu să fac. Un alt reprezentant mi-a vorbit despre impactul articolelor, despre PR și publicitate, dar într-un alt mod, mult mai realist, ‘din iarbă’. În esență mi-a spus că articolele făcute după rețetele de PR nu au impact real, iar el știe pentru că se ocupă de așa ceva. Albert mi-a dezvăluit lucruri interesante din spatele organizării concursului și a comunității SuperBlog, munca, discuțiile, mentalitățile obtuze, răbdarea, etc. Toate astea m-au convins că e ceva de făcut.

Eu sunt convins că viitorul aparține internetului, vom cumpăra , vom plăti facturile, vom munci, și ne vom informa de pe internet. Exemplul ziarelor de hârtie care au trecut în on-line e definitoriu. Calitatea presei din România este foarte slabă, nu atât din cauza conținutului cât din cauza politizării excesive. Cei care doresc să se informeze vor renunța la sursele clasice și vor cauta alte surse. Există moda apărută la generația tânără de a nu mai urmări posturile de televiziune. Eu consider că e o reacție corectă împotriva unui aparat mizerabil de manipulare. În condițiile date blogurile pot deveni o sursă alternativă, bineînțeles că nu vor fi agenții de știri, însă vor putea interpreta informația în mod echilibrat. Trecerea se va face treptat, într-o oarecare măsură a și început.

Exemplul presei care și-a pus singură ștreangul de gât ar trebui să fie un mare semnal de alarmă pentru noi, bloggerii. Dacă ne vindem vom fi necredibili. Și vom dispare.

Nu pot fi atât de ranchiunos încât să nu le felicit pe câștigătoarele concursului SuperBlog 2019, va rog să observați că sunt numai câștigătoare și niciun câștigător. Au muncit, s-au dedicat, au câștigat. Bravo ! Locul 1 Dana Codori, Locul 2 Cătălina Popa, Locul 3 Diana-Elena Neață. Primul băiat a fost abia pe locul 17 și îl menționez : Sebastian-Constantin Tarnoveanu. 

eu și Costică

Dar pentru a spune tot adevărul până la capăt am fost și eu câștigător undeva, la proba facultativă din afara concursului, la Escape Room. Nu am crezut dar m-am distrat pe cinste mai ales că am fost pentru prima oară. Am avut o echipă formidabilă care a tras și pentru mine pentru că eram novice. Băieții de la Escape Room au fost super. Voi face un articol separat să vă explic despre ce e vorba și vă voi oferi chiar posibilitatea de a experimenta și voi distribuind câteva vouchere gratuite.

Dacă poțiunea magică pentru a câștigă SuperBlogul are o rețeta eu vreau să schimb rețeta.

PS. Mulțumesc Claudia și Albert pentru tot

foto Albert Budica și Daniel Botea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.