Opinie

Asta nu e democrație

La Revoluție am luptat pentru înlăturarea unei dictaturi și instaurarea democrației, a libertății. Fiecare cetățean să se simtă ascultat, reprezentat, liber să se exprime. După o perioada idilică a democrației, în care toată lumea vorbea și nimeni nu asculta, marcată de un vacarm al vocilor descătușate, o perioada pe care am denumit-o de tranziție, au apărut unii care ne-au spus că nu e bine, trebuie să facem ordine, să vorbească numai ei iar noi, ceilalți, să ascultăm. Că sunt prea multe partide, că e instabilitate politică, că țara nu poate fi guvernată. Așa au fost înlăturate toate vocile independente din politica românească, totul s-a concentrat în două partide, sinistru de asemănătoare, cu o dinamică interioară ciudată și necunoscută opiniei publice. Nimeni nu știe pe ce criterii își aleg acești oameni reprezentanții, niciodată promisiunile din campanie nu sunt respectate, interesele personale sunt deasupra intereselor generale.

Prezența la vot la ultimele alegeri parlamentare din 2020 a fost de 33,24%. Practic o minoritate conduce România, o treime din populație a legitimat actualul Parlament. Mai mult, pentru 15% din cei care au votat nu a fost respectată opțiunea lor de vot, e vorba despre partidele care nu au realizat pragul electoral de 5%. Nici voința celor care au votat candidați independenți nu a fost respectată, așa cum am votat eu, voturile noastre au fost deturnate către alte partide pe care nu le-aș fi votat niciodată. Cu toate că în campania electorală principalele două partide din România s-au bătut cu pumnii în piept că nu vor colabora între ele, că văd total diferit viitorul României, s-au acuzat reciproc, s-au jignit, s-au definit fiecare ca fiind anti celălalt partid, astăzi vedem bine-mersi cum trăiesc într-o căsnicie trainică fără regrete, înșelându-și fiecare în parte electoratul naiv. Cei care nu au votat în mod evident nu sunt reprezentați, eu care am votat dar al cărui vot a fost deturnat nu mă simt reprezentat, dar și cei care au votat partidele parlamentare mințiți în campania electorală, nu sunt reprezentați. Atunci se pune întrebarea firească, cine sunt oamenii ăștia din Parlament și pe cine reprezintă ei ? Un grup restrâns hotărăște destinul României. Asta nu e democrație. Așa făcea și Ceaușescu, organiza niște alegeri la care prezenta o listă de candidați pe care nu-i cunoștea nimeni și spunea că e democrație. Ce e de făcut ? O reformă a sistemului electoral.

În primul rând trebuie făcută neapărat reforma administrativă de care se vorbește de atâta vreme. Sunt o grămadă de localități, sate, comune, orașe, care nu-și mai justifică existența, nu se pot autofinanța și așteaptă veșnic subvenții bugetare, aceste localități trebuie desființate, reorganizate, alocate unor unități administrative eficiente. Nu e normal ca de la bugetul statului să se finanțeze niște primarii cu tot personalul aferent să administreze nimic. Sistemul actual de județe trebuie reconfigurat în regiuni, așa cum se lucrează la nivel european. Parlamentul României trebuie să aibă 300 de parlamentari, așa cum s-a votat. Trebuie revenit la sistemul de vot uninominal astfel încât alegătorul să-și cunoască reprezentantul, în proporție de 50% iar actualul sistem pe liste să reprezinte restul de 50%. Sistemul uninominal ar mai sparge din monopolul marilor partide care își fac listele de candidați după interese obscure și netransparente. Știu că și votul uninominal are neajunsurile lui, pentru acest motiv propun un sistem mixt. Dacă există o personalitate locală, un doctor, un profesor, un preot, un șofer de TIR, care se bucură de susținerea comunității, trebuie să i se ofere posibilitatea să candideze și să-și reprezinte concetățenii. Pragul electoral trebuie eliminat total. E normal să între în Parlament și partide mai mici, care nu au atins 5%, iar voturile lor nu trebuie redistribuite. Votul electronic trebuie introdus iar votul prin corespondență trebuie încurajat. Numărul de semnături pentru o candidatura independentă trebuie redus, cetățenii trebuie să aibă posibilitatea să susțină candidaturile mai multor doritori, evident vor vota la sfârșit pentru unul singur. În felul ăsta se termină și cu eterna discuție că a avut mai multe semnături decât voturi, e normal.

Criticii acestor măsuri sunt aceia care beneficiază din plin de actuala situație. Statul nostru e caracterizat de o clasă conducătoare coruptă, clientelară, incompetentă, bazată pe nepotisme, prietenii, afaceri ilegale. Vor spune că vom avea instabilitate politică, crize guvernamentale, lipsa deciziei. Vă reamintesc că am mai trecut prin perioade de genul ăsta, de multe ori țara a mers mai bine fără guvern decât cu guvern, o criză politică nu înseamnă o catastrofă pentru cetățenii de rând, e o catastrofă pentru politicieni. Nu e normal să ne sacrificăm libertatea pentru stabilitate.  

Există o lehamite față activitatea politică din România, opinia publică are o părere foarte proastă despre politicieni. Pe bună dreptate. Vă dau un simplu exemplu în care vocea oamenilor nu e ascultată. Peste 90% din populația acestei țări dorește eliminarea pensiilor speciale. Iar acest lucru nu se face. Un alt exemplu actual despre ipocrizia politicienilor mincinoși. După ce PNL-ul a primit la București voturi anti-PSD, astăzi vin în fața electoratului și propun o coaliție PSD-PNL pentru susținerea doamnei Firea. Este o bătaie de joc la adresa propriilor votanți. Viața politică de la noi pare încremenită într-o conspirație națională în care indivizii ăștia joacă doar niște roluri. Asta nu e democrație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.