Noi doi și-o barcă

te-am întâlnit pe un mal de lume
când îți pregăteai barca de drum
eu călător, tu prințesa războinică a verbelor
veneam dintr-un deșert îndelungat orbit
întuneric de oameni mușcat de vreme
răni deschise din care curgea singurătate
împăcat, așteptat, m-ai luminat
râsul tău strașnic ploaie de primăvară
mi-a căzut pe față însuflețindu-mă
și-am plecat amândoi în barcă pe oceane
până când nu s-a mai văzut decât un punct
pe linia orizontului între apă și cer
ce întâlnire neașteptată pe praful ăsta !
o îngemănare a zorilor cu apusul
în zenitul zilei