Să scoatem profesorii la tablă

foto www.portalinvatamant.ro

Învățământul românesc a ajuns într-o fundătură, conservator, nereformat, ineficient, neadaptat. El era oricum într-o criză profundă însă pandemia asta l-a făcut să devină ridicol. Absurditatea acestei instituții este probată de înfloritoarea industrie a meditațiilor, de numărul imens de analfabeți funcționali cu diplome, de haosul generalizat privind nivelul diferit al școlilor, al claselor, în care părinții trebuie să se descurce cu dibăcie. Suntem aici pentru că am avut miniștri lipsiți de voință, de viziune, de competență. Este de neînțeles cum eterna doamnă Andronescu tot revine cu încăpățânare în scaunul de ministru al educației în condițiile în care rezultatele sunt catastrofale.

Zilele trecute am discutat cu un liceean de clasa a 9-a. Din curiozitate dar și din rutină l-am întrebat ‘’cum merge școala’’. Mi-a spus că pe semestrul al doilea nu au făcut nimic iar mediile au fost dublate ca să le poată fi încheiată situația școlară. Bunica unui școlar de clasa a două mi-a spus că învățătoare a făcut un grup pe care a intrat de câteva ori să transmită diverse teme pe care le-au rezolvat părinții. În mediul rural situația e cu mult mai rea, iar mediul rural reprezintă 50% din populația României, nu există mijloace pentru învățământul on-line. Am învățat, încă de pe vremea când făceam eu școală, că există un triunghi care contribuie la bunul mers al procesului, elev, profesor și părinte. În situația actuală fiecare își vede propriul interes, elevul să nu meargă la școală, profesorul să-și încaseze salariul fără efort iar părintele să-și vadă diploma copilului emisă. Dacă privești din afară fenomenul îți dai seama că fiecare își poate realiza scopurile fără a face exact activitatea pentru care ei se întâlnesc în instituția de învățământ, să învețe.

Profesorii au rămas acasă încă de la începutul pandemiei, din martie, salariile au fost încasate integral inclusiv bonificațiile pentru ore suplimentare( !) și ulterior au fost mărite. Vor mai rămâne acasă cel puțin până în septembrie. Copiii au rămas acasă de capul lor, supravegheați sau nu, fără nicio direcție. Părinții au propus în mai multe rânduri ca diplomele să fie acordate fără examen, slavă domnului că totuși nu s-a ajuns la așa ceva.

Au apărut în spațiul public tineri care au ieșit din școala românească și au expus argumentat critici pe care eu le consider constructive. În principal e vorba de corpul profesoral, conservator, inadaptat, comod, lipsit de motivație profesională, nepregătit. Iar acum se vorbește de învățământ on-line. Cum să cred eu că profesorii care până mai ieri înfierau copiii care stau la calculator și vedeau în calculator o pierdere de timp se vor întoarce acum chiar către obiectul pe care îl detestau profund ? E posibil, ca printr-o minune, să se asigure logistica necesară pentru toată lume, însă nu cred sub nicio formă că profesorii sunt pregătiți să predea on-line. Am tras cu ochiul pe un grup de cadre didactice și am reperat o nemulțumire postată acolo ‘’cine îmi plătește mie internetul ?’’ spunea cineva. Adică după ce că din martie nu prestează nimic și încasează salariile mărite plus ore suplimentare(!) o profesoară se impacienta că o să falimenteze bugetul personal din cauza abonamentului la internet.

Doamna Anisie este profesoară de română, se vede de la o poștă, se vede după cum se îmbracă, după cum dictează comunicările la televizor ca pe comentarii, se vede după cum se tunde. Doamna Anisie nu o să fie capabilă niciodată se reformeze învățământul românesc, ea este reprezentanta profesorilor și va rămâne apărătoarea intereselor acestora. Ori reforma presupune exact spulberarea mentalităților, regulilor de castă, cutumelor scrise și nescrise din breasla asta. Ar trebui să facă o evaluare a întregului corp profesoral cel puțin la nivelul de exigență cerut astăzi la examenele de titularizare. Nu e normal să ceri un nivel de pregătire la intrarea în învățământ în timp ce în interior cei care populează catedrele au un nivel mult mai jos. Care rămâne, rămâne, care nu, pleacă, este o selecție ce funcționează în orice domeniu profesionist. Nu e normal să avem de a face cu salariați neevaluați sau evaluați formal, de zeci de ani de zile. În momentul acesta dacă un tânăr foarte bine pregătit, dinamic, adaptat, dornic de afirmare, cu dragoste de copii, vrea să între în sistem, nu are loc. Locurile sunt ocupate de rinoceri.

Pe vremea când am făcut eu școală se organizau inspecții, inspecții de grad sau lecții deschise. Era o regie, repetam o săptămâna înainte, fiecare știa ce să răspundă, la ce întrebare, etc. După, urma protocolul, o masă dată de profesorul examinat. Am auzit că și astăzi e la fel.

Între timp fabricile de diplome funcționează, examenele se iau, mediile se dublează, țărișoara râde la soare. Profesorii, părinții și elevii sunt fericiți.