Opinie

Ce facem după?

Tot aud obsesiv întrebarea asta. În general sunt vorbitori autosuficienți care își tot pun întrebări de genul : Ce facem cu economia? Cum relansăm economia? Cine câștigă și cine pierde?.  Mai au și alte ziceri înțelepte : să apărăm băncile, să facem reconversie profesională, să profităm de perioada asta, să investim, etc. Totul pornește de la două școli de gândire conturate.

Prima spune că acest coronavirusul nu înseamnă decât o gripă. În cel mai bun caz o să moară câțiva bătrâni și cei cu afecțiuni cronice grave. Uită că noi nu știm mai nimic despre molima asta, defapt știm atât de puțin încât se poate întâmplă orice. După epidemiile de ciumă din Italia(tot Italia) se arată în manualele de istorie că toată societatea s-a schimbat din temelii datorită pierderilor umane importante, nimic ce fusese valabil înainte nu a mai fost valabil după, ierarhiile sociale s-au schimbat, prioritățile, oportunitățile, mentalitățile, au devenit altele. Adepții acestei școli de gândire sunt convinși că ei vor supraviețui și în general cam nimeni din jurul lor nu va fi afectat astfel încât se vor întoarce la birou ca dintr-o vacanță prelungită.

A două școală de gândire spune că nu are rost să ne facem niciun plan, a venit sfârșitul lumii. Chiar dacă nu sunt mulți care exprimă teza asta în realitate foarte mulți cetățeni sunt adepții acestei opinii. Se vede asta din panica stârnită, din frică resimțită de fiecare. Ce rost are să te apuci de treabă dacă mâine o mierlești. Și nu numai că o să pleci pe lumea aialaltă, dar pleci rapid fără măcar să-ți faci un bilanț. Ce rost are să-ți faci credite la bancă când pentru tine au cumpărat aia de la crematoriu 1500 de urne. Că doar urnele alea trebuie umplute. Și probabil că dacă piața o cere să cumpere și mai multe urne.

Ce cred eu ? Eu cred că nu ne-am mai întâlnit cu așa ceva, cel puțin generația noastră și a părinților noștri, asta dacă luăm în considerare ultima mare pandemie în 1919 de gripa spaniolă. Nici chiar Șora nu a fost contemporan cu acea pandemie, poate Iliescu. Dacă nu știm nimic ar trebui să fim rezervați în a face presupuneri. Tot ce aud vine pe canalele isterizate ale mass-mediei care încerca oricum să obțină atenția publicului speriindu-i. Toți care se pricep astăzi la pandemia asta vorbesc din ce au citit că au zis alții, alții care la rândul lor au fost filtrați prin urechile ziariștilor și care oricum nu au certitudini. Deci să fim rezervați în a ne avânta în planuri mărețe și să fim vigilenți. Nu știm ce întorsătură o să ia lucrurile. Știu că oamenii au fost învățați să-și facă planuri de viitor, practic oamenii nu pot să trăiască fără să aibă o proiecție a ceea ce vor face. Acum însă din păcate va trebui să trăim exclusiv în prezent.  

Nici cei care cred că oamenii sunt prin definiția lor veșnici nu au dreptate. Și dinozaurii au crezut că sunt veșnici, probabil că și ei se ocupau de bănci și de economie și ce să vezi, au dispărut. La nivelul timpului universal existența omului e o secundă. Nici cei care cred că a venit momentul mult așteptat : sfârșitul lumii, nu au dovezi sau argumente. Mai mult vorbește frica decât rațiunea.

Să fim optimiști, să fim calmi să nu ne panicăm. Nimeni nu a dovedit științific că dacă ești optimist nu poți să mori. O să fi un mort optimist, și ce-i cu asta. Dacă panica te face să fi mai atent, mai vigilent, mai rezervat e posibil să ai mai multe șanse.

Oricum lașii vor scapă toți iar eroii vor muri, e crud dar e adevărat.

Asta știu și eu măcar de la revoluție.

Susține blogul cu un share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.