Sania mea

într-o iarnă am primit o sanie

cumpărată dintre alte mii de sănii

i-am pus o sârmă și am tras-o

uneori mă tăia la mâini, alteori intra sub tălpici

prin nămeți, pe străzile dezgolite de zăpadă

în parc, pe pârtie, eram doi

eu și sania mea

mă luăm la întrecere cu băieții mai mari

alteori ajungeam în pom, proiectat în zăpadă

purtăm amândoi cicatricile luptelor

cu mândrie

am câștigat întreceri, eram invidiați, un centaur

culcat pe burtă frânăm din picioare ca unul

dar secretul era să n-ai frâne, să zbori cât mai departe

toți ne priveau curajul, jumătate uimiți și jumătate jupuiți

era bine

cu obrajii roșii, aburi de respirație, picături de transpirație

eroi, învingători, cuceritori, campioni

urmele loviturilor, vopseau scorojită, scândurile crăpate

ne dădeau prestanța războinicilor căliți

urcam dealul cu pas apăsat, cumpătat, de veterani

într-o seară am lăsat sania să-și scurgă rănile pline de zăpadă

în fața ușii apartamentului nostru de la bloc

a doua zi nu am mai găsit-o, a dispărut irecuperabil

zadarnic am căutat-o, la toate etajele, pe pârtii, prin parcuri

mi-a fost răpită fără milă singura  bucurie

furată

am îmbătrânit cu lacrimi pe obraji încercând să înțeleg

ceea ce nu e de înțeles

ai mei nu mi-au mai cumpărat sanie, nici eu nu voiam

nu puteam să-mi trădez tovarășul și să-l înlocuiesc

au trecut atâția ani de-atunci și tot mă mai gândesc

oare unde-o mai fi sania mea din anii de cristal

se gândește și ea la mine tot așa cum mă gândesc eu ?

sania mea, sania mea, sania mea