Jocuri provocatoare de la Oxygame

În copilărie ne distrăm jucând tot felul de jocuri care mai de care mai diferite. În vacanțe mai ales ne strângeam toți copiii în fața blocului și dacă nu băteam mingea săream șotronul, apoi melcul, frunză,uneori chiar elasticul. Pe treptele scărilor ne puneam o pătură și jucăm cărți sau chiar rummy și canastă. Jocurile ne umpleau toată ziua, uneori ne certam pe reguli, le schimbam de comun acord, ne înflăcăram să câștigăm, pierdeam cu demnitate ascunzându-ne supărarea. Toți copiii din față blocului erau prietenii mei, îi știam pe toți și mă jucăm cu toți.

Mai târziu ne vizităm acasă unde continuăm să ne jucăm cu aceiași dorința de a fi învingători, șah, table și bineînțeles cărți. Am învățat jocurile astea repede, unii de la alții, regulile de joc erau spuse repede și le prindeam din mers. Ne uitam la unii care știau deja jocul, vorbeam tot timpul, comentam, apoi la următoarea partidă intram și noi să ne încercăm priceperea. Atunci aș fi putut învăța orice joc.

La mine în familie se juca în mod ritualic canastă, duminică de duminică, prilej de a află noutăți, povești de familie, mici bârfe și nu în ultimul rând multe glume spontane. Jocurile ne făceau să ne simțim copii cu mintea ușoară gata pentru orice provocare.

A urmat perioada cu Monopoly și alte jocuri similare apoi încet, încet ne-am izolat fiecare în fața calculatorului jucând în continuare însă pe computer. Simțeam lipsa contactului și atmosfera aia de grup, până la urmă nu era vorba numai despre joc.

Pentru o coeziune mai bună în familie sau cu prietenii ne trebuie jocuri de societate. Am ales de la Oxygame un joc de cărți nou : Port Royal și extensia lui Port Royal :Doar încă un contract, pentru a complică un pic lucrurile. Reguli noi, cărți diferite, o adevărată gimnastică pentru minte.

Port Royal se joacă în doi până la cinci jucători. Jocul are 120 de cărți de patru tipuri : personaje, nave, expediții și majorări de taxe. Scopul jocului este de a acumula cât mai multe puncte de victorie. Acesta se încheie în momentul în care un jucător a adunat 12 puncte de victorie. Jocul se bazează pe hazardul cărților dar și pe deciziile luate. După împărțirea celor trei cărți pentru fiecare urmează descoperirea cărților din teanc iar apoi negoțul și angajarea. Negoțul și angajarea depind exclusiv de voința jucătorilor. Există o prezentare a jocului într-un tutorial video. Odată cu deprinderea jocului apare nevoia de a complică un pic lucrurile. Astfel a apărut extensia Port Royal : Doar încă un contract, un joc în care se poare concura dar se poate și colabora. El se joacă exact ca jocul inițial însă în plus apar contractele care trebuie câștigate sau care trebuie realizate în colaborare. Și pentru acesta există o prezentare utilă în tutorial.

Nu în ultimul rând, uitându-mă peste oferta de la Oxygame, am trăit nostalgia celebrului cub Rubik. Îmi amintesc că eram prin clasa a cincea când l-am văzut prima oară. La vremea aia era o veritabilă senzație, trebuia să faci o față, două fete, cine reușea să-l facă tot era un erou. Apoi au apărut cei care-l făceau foarte repede, cei care nu se uitau când îl făceau sau cei care îl făceau legați la ochi.

Cât timp mai suntem în stare să învățăm jocuri noi înseamnă că încă mai existăm.

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog.