Revoluția noastră a eșuat,

Au trecut 31 de ani de la Revoluție, aproape ireal. Aveam 19 ani atunci, eram student la Politehnică, sătul de mizeria morală în care trăiam. Jucam toți într-o piesă absurdă în care nimeni nu mai credea. Era o viață dublă pe care o duceam, aveam o exprimare în public conformă cu cerințele și o altă viață privată mult mai animată și mai profundă. Cele două fețe erau în contradicție iar pentru noi, ca tineri , era dezgustător să urmăm exemplul părinților noștri deja obișnuiți cu modul ăsta de existența. Generația mea, denumită ironic generația decrețeilor, nu a cunoscut nimic în afară de comunism, dedublarea asta necesară era văzută ca o lașitate comună. Părinții ne vorbeau puțin despre perioada de dinainte de comunism, era periculos, uneori puteai să ai probleme pentru un banc subversiv. Ei erau cumva mulțumiți, veniseră la oraș, aveau casă și serviciu, erau argumente suficiente pentru a nu fi extrem de revoltați. Învățam șase zile pe săptămână și nu de puține ori ne chemau și duminica pentru diverse activități. Ne obligau să mergem la muncă voluntară, curățam parcurile, plantam copaci, etc.  Duceam la școală maculatură, sticle și borcane, plante medicinale, fier vechi, etc. Și pe vremea aia se spunea că ‘’ai carte, ai parte’’ însă în realitate nu prea se verifica. Intrasem la facultatea, ceea ce era o mare realizare, probabil că la sfârșitul studiilor m-ar fi așteptat o repartizare în provincie, probabil că m-aș fi căsătorit acolo și apoi toată viața m-aș fi străduit să mă întorc în București, oraș închis. Nu cei cu școală erau avantajați, erau privilegiați activiștii de partid, securiștii, bișnițarii, lucrătorii din comerț. Bineînțeles că nu se găsea de mâncare, era frig în apartamente, nu puteam călătorii în străinătate, se întrerupea curentul pentru economie, însă pentru mine toate astea nu erau așa de grave pentru că nu era ca și cum aș fi cunoscut și o altă perioada. Cel mai mult însă mă afecta criza morală, minciuna, impostura, fățărnicia, la nivel oficial dar și lipsa de reacție a unui popor îngenunchiat. Despre occident nu știam decât de la ‘’Europa Liberă’’ și din pachetele primite de câțiva norocoși unde vedeam și altfel de produse decât cele pe care le aveam noi în mod uniformizat. Ne făceau pionieri, eu nu am prins ‘’șoimii patriei’’, apoi UTC-iști, UASCR-iști și în final, probabil, membrii ai PCR. Noi vedeam toate lucrurile astea ca ceva firesc, odată cu înaintarea în vârstă, mai ales ca legau aceste organizații și de rezultatele la învățătură. De exemplu, dacă aveai rezultate bune la învățătură erai făcut pionier în prima grupă, apoi urma a doua grupă, a treia și restul. Nu cunosc pe nimeni care a refuzat acest lucru. Am fost și în trupele PTAP și am făcut și armata.

În aceste condiții venirea revoluției din 89 a fost o adevărată minune, nu mai descriu ce am făcut eu la revoluție pentru că nu e tema acestui articol.

După 31 de ani pot să spun că am reușit să călătoresc în străinătate ceea ce este evident o mare realizare, am reușit să citesc cărți la care nu aș fi avut acces, am reușit să mă exprim liber inclusiv prin acest text. Mâncarea nu mai este o problemă, să spunem că mi-am rezolvat și celelalte probleme materiale în limitele decenței. A rămas încă nerezolvată problema morală. Scara de valori impusă în comunism dărâmată formal la revoluție nu a fost înlocuită cu nimic, e un haos. Învățământul decăzut a produs prin facultățile private niște non-valori de un ridicol absolut. Am avut o colegă de birou care făcea o facultate obscură la care nu mergea niciodată decât la examene. La un moment dat s-a dus să dea un examen la o materie căreia nu-i știa nici denumirea și pentru că a existat posibilitatea la fața locului a mai dat un examen la o altă materie în aceeași zi. Asta ca să nu mai vorbim de examenele pe care le lua fără să fie prezentă. Toți oamenii ăștia există, sunt printre noi, nu putem fi păcăliți chiar așa pe față. În continuare nu se spune adevărul, se minte mult doar că mai sofisticat. Securiștii, activiștii și bișnițarii și-au schimbat costumele de comuniști cu cele de capitaliști realizați. În timp ce noi ne făceam probleme pentru un decont de deplasare că nu are o ștampila sau o semnătură ăștia au cumpărat toată industria românească la prețul de 1 dolar și au vândut-o la fier vechi, exact așa cum spunea Petre Român ‘’un morman de fier vechi’’. Nici măcar dolarul ăla nu era de la ei, era de la bancă, așa s-au îmbogățit peste noapte descurcăreții națiunii. Și bineînțeles că nu îi întreabă nimeni nimic, așa cum nu-i întreabă de crimele săvârșite la revoluție, așa cum nu-i întreabă de trecutul lor din comunism.

Din punct de vedere material și al libertăților o ducem mult mai bine însă din punct de vedere al moralității societății suntem într-o mare groapă, uneori am impresia că este mai imorală societatea asta decât societatea dictatorială din comunism. Atunci aveam un Ceaușescu acum avem zeci de mii de Ceaușescu. Revoluția făcută de noi în 89 a eșuat, până când nu se face dreptate nu ne putem reconstrui ca națiune.