Poezie

Orașul meu

orașul ăsta anacronic de absurd

întins plăcintă într-o câmpie lungă topită în arșiță

complet neapărat și lipsit de sens

e orașul meu fără de care nu pot trăi

ar fi trebuit să fie înconjurat de munți și străjuit de mări

orice oraș asemănător în firea lui ar fi murit

de o mie de ori până acum

dar el se încăpățânează ca un iobag țigan alungat

să vadă fiecare dimineață sub soarele Bărăganului

aventurieri, curve și hoți de cai

țărănoi fără pământ, dezmoșteniți, studenți eterni

ieri aici erau niște statui, eroii neamului

astăzi sunt doar soclurile, criminalii neamului

o piață de zarzavat peste care a crescut un mall non-stop

sub care sunt ruinele cetății lui Vlad Țepeș și altarul

bisericii lui Bucur

sunt somnambul în orașul fără somn

licean agățat de scara troleibuzului ce merge unde vrea el

nu-mi pasă dacă există o destinație sau doar un vis căzător

mâine e o altă zi, toți oamenii se uită în telefoane

nimeni nu mă cunoaște și nu știu pe nimeni

împărțim trotuarele și peroanele din stațiile de metrou

asta ne face mai frați în tăcerile noastre sinistru de plictisitoare

în cimitire se fac grătare cu muzică de petrecere

morți și vii beau vin de buturugă proaspăt ca o fată mare

de fiecare dată îmi amintesc cârciumile unde se îmbăta tata

nu mai sunt, astăzi lumea merge la club și se prăjește

în gară coboară carne proaspătă pentru măcelărie

blocurile de pensionari îngrașă cimitirele

restul stau atârnați de o speranță pe margine balconului

au crescut prețurile la imobiliare dar nimeni nu pleacă, toți năvălesc

pământul ăsta e amestec de căcat , borhot, și aur de 24 de carate

chiloți de femei murdare, mașini scumpe, șampanie și flegme

orient și occident, o luptă, un freamăt, o dungă

la casa de nebuni nu mai e nimeni, toți beau bere în Centrul Vechi

programatori la multinaționale cu șoferi de tir

înjurând birjărește chelnerii nepalezi care nu înțeleg nimic

merg noaptea prin oraș și mă-ntâlnesc cu tata

coboară din cămăruța lui cu duș de pe Lipscani

nici eu nu mai sunt același, mă recunosc în alți sacrificați

crește orașul și urlă, zvâcnește cu milioane de ochi și milioane de urechi

milioane de straturi de cenușă peste milioane de straturi de vieți

pe care noi călcăm și

vom deveni

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.