Opinie

Ai carte, ai parte

Am cunoscut câțiva milionari de top din România, chiar din top 50(vorbim de sute de milioane de euro). Știind despre situația asta m-am dus cu interes și curiozitate la respectivele întâlniri de serviciu. Am fost foarte deschis să văd cum arată și cum gândesc oamenii ăștia. Oricât aș fi de înțelegător trebuie să vă spun că am fost profund dezamăgit. Am găsit niște oameni rudimentari, primitivi, pasionați numai și numai de bani. Nu am observat ca bunăstarea materială să-i fi făcut mai buni, mai generoși, mai înțelepți decât restul oamenilor, din contra. Am fost interesat să văd cam ce calități i-au adus în poziția asta. În niciun caz școala. Calitățile lor erau exact cele pe care oamenii le detestă și le denumesc imorale dacă nu chiar ilegale, minciuna, hoția, șantajul, escrocheria, etc. Toate cu un singur scop, banii, cât mai mulți bani. La astea se adaugă înfumurarea, tupeul, aroganța, ignoranța, obrăznicia. Discuțiile lor sunt numai despre averea lor, despre proprietăți, mașini, elicoptere, puterea derivată din toate acestea. Este la limita suportabilului să ai o discuție cu asemenea oameni. Eu între clanurile mafiote și oamenii ăștia nu am văzut nicio diferență.  

Am citit de curând un articol despre cei mai dificili colegi de celulă pentru deținuții din pușcărie. Un fost deținut povestea că a avut un coleg și au avut o dispută referitoare la elfi și limba elfilor. În urmă acestei contradicții colegul de celulă l-a snopit în bătaie. Cu toate astea povestitorul era fericit, a considerat că bătaia încasată a demonstrat că el a știut adevărul, fapt ce l-a enervat la culme pe colegul lui. Uneori dacă știi mai multe lucruri decât alții, ii poate enerva la culme pe aceștia, chiar dacă tu nu îți dai seama, ei vor fi în stare să facă lucruri ieșite din comun, din frustrare.

Chiar dacă eram în comunism oamenii simțeau nevoia să se îmbogățească, să se diferențieze prin avere. Bineînțeles că nu erau posibile acumulările de astăzi însă tot existau diferențe materiale semnificative. Erau unii care după serviciu mai făceau ciubucuri, alții care se ocupau cu bișnița, mici negustorii ilegale, agricultura și creșterea animalelor în față blocului după program, etc. În perioada aia de îndoctrinare, prin propagandă și organele de represiune, am auzit expresia :’’și ce dacă au școală, noi avem bani’’.

M-am întâlnit cu un fost coleg de școală, un mediocru cu multă indulgență. Nu ne mai văzusem de peste 30 de ani. Am discutat zece minute. În răstimpul ăsta mi-a expus toată averea lui, faptul cum că el lucrează pe un post supercălduț la stat pe un salariu baban și cum și-a îmbogățit colecția de diplome de la fabricile private de hârtii. În rest mi s-a părut absolut neschimbat, doar mai bătrân.

Am tot fost educat cu expresia sau proverbul : ‘’ai carte, ai parte’’. Pot să constat acum însă că vorbele astea nu au acoperire în realitate. Colegii ăia din fundul clasei, repetenții, sau aia care nici măcar nu veneau la școală, s-au pus pe făcut bani cu un singur scop, să le arate premianților că nu sunt ei cei deștepți, ci needucații cu bani mulți. Ai bani ești deștept, n-ai bani ești prost, deviza complexaților în capitalismului. Nu pot să nu mă gândesc la Freud și să nu cred că afecțiunea asta psihologică provine din suferințele copilăriei. Majoritatea niște elevi slabi care au vrut să demonstreze ei lumii. De exemplu, milionarii de la începutul acestui text, nu au frecventat școala primară și gimnazială decât sporadic, atât cât să-și ia notele minime de trecere. Ulterior și-au cumpărat toate diplomele necesare, doar erau capabili să-și cumpere o universitate cu totul. Oricum hârtiile astea nu le folosesc decât pentru a epata o anumită pregătire.

Având în vedere geneza milionarilor de carton de la noi, aceștia niciodată nu vor aprecia un om cu pregătire, un om educat. Îl vor invidia, îl vor dușmanii, vor încerca să-l distrugă, să-l marginalizeze, să-l minimalizeze, pentru că ăsta e scopul final și inițial. Un needucat ajuns în vârful piramidei se va da exemplu și se va înconjura de oameni că el fiind ferm convins că a descoperit calea. Cum poate unul care are școala vieții să-l înțeleagă pe altul care are școală pe bune ? Este evident că în permanentă va fi ros de invidia generată de neputință. Nu pot avea valori comune și ca urmare nu pot colabora armonios și sincer.   

Pentru a fi corect până la capăt am să vă spun că am întâlnit și o altă categorie de oameni bogați, extrem de discreți. Sunt atât de discreți încât nu-mi dau seama dacă sunt mulți sau puțini. Au preocupări interesante, citesc literatură, văd filme bune, călătoresc, vizitează muzee, merg la concerte, vorbesc câteva limbi străine, au cunoștințe solide de cultură generală și niciodată nu vorbesc de bani. Sunt generoși, emană o energie pozitivă, cunosc și susțin cele mai noi idei de reformare a societății și sunt cuplați la tendințele internaționale din statele civilizate.

În occident de foarte multă vreme oamenii cu bani nu își afișează bogăția. Ei știu că e supărător pentru ceilalți și ține de educație să nu faci așa ceva. Eu cred că averea nemăsurată are ceva vulgar în ea iar afișarea ei este dezgustătoare.

Rămâne vechea dilema : omul pe ban sau banul pe om ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.