Paltonul gros trece iarna grea

Treaba asta cu bloggingul e o luptă acerbă pentru mize mici. O ciorbă, un pișcot, o invitație la un spectacol unde nu vine nimeni, o carte pe care nu o citește nimeni. Bârfă, delir, frustrări, închipuiri. Nu sunt un blogger cu experiență însă atât cât am văzut se pare că vorbim de o comunitate underground, extrem de necunoscută, în mod paradoxal, mă așteptam să fie oameni populari, publici. Adevărul este că nici eu și nici cunoștințele mele, colegii de serviciu, prietenii sau familia, nu citesc blogguri. În condițiile astea cum să putem vorbi despre influențarea cuiva ? Ceea ce urmăresc eu sunt câțiva ziariști care au și blog, ziariști pe care îi cunosc(nu personal) din presă. În nici un caz pe blogurile acestora nu găsesc sfaturi sau teorii despre ce să mănânci, cum să te îmbraci, unde să mergi, etc.

Mă enervează foarte tare ăia care dau sfaturi, scriu articole de genul 10 motive să faci nu-știu-ce, 5 reguli pentru, 14 sfaturi despre. Articolele astea sunt pentru retardați mintali care nu pot gândi cu propriul cap și vine cineva să le dea mură-n gură ceva. Aceeași părere o am despre postările denumite pompos și incorect ‘’dezvoltare personală’’ sau ‘’motivaționale’’. Păi dacă stai să-ți pierzi vremea cu așa ceva înseamnă cu nu are rost să încerci să te dezvolți. Lucrurile astea vin din interior și  o mare importantă o are capacitatea pe care o ai de la natură. Nu poți să faci orice pe lumea asta, așa cum lasă ăștia de înțeles. Există limite, există diferențe, nu e totul posibil pentru că îți spune ție o carte sau un actor american. Nu toată lumea poate alerga ca Usain Bolt, doar el. E o mare păcăleală. Am văzut persoane lamentabile, niște rateuri sociale din punctul meu de vedere, complet nerealizate, care dădea sfaturi pe blog cum să faci una, cum să faci altă. Jalnic.

Mai sunt blogurile de parenting, altă găselniță de doi bani. În principiul parentingul este o disciplină ce ar trebui să derive din psihologia copilului. Oricum parentingul văzut ca știință creșterii copilului este extrem de fluid, depinde de foarte mulți factori. Depinde de resursele materiale, de nivelul de educație, de cultura în care s-a născut copilul, de conjunctură socială, etc. Eu văd că tot felul de femeiuști care nasc un copil încep să le dea sfaturi altora. Și ele spun la asta parenting. Păi cine spune că aveți dreptate în ceea ce faceți voi ? Numai faptul că ați făcut un copil nu vă face un părinte excepțional, nimeni nu garantează asta.

Sportul național în România e datul cu părerea și cu sfaturile. Și eu îmi dau cu părerea, de-aia am blog, încerc să argumentez pe cât posibil, însă m-am ferit forțe tare în a da sfaturi. Este  extrem de nepoliticos. E ca și cum îi spui unuia că e prost și nu știe să-și ia propriile decizii și iei tu decizii în locul lui. Una din marile diferența între România și occident, pe care eu am constatat-o, a fost asta : în occident oamenii nu dau sfaturi, sunt extrem de rezervați în a se băga în viața altuia, e o chestiune de bună creștere. De’aia poate zicem noi că ei sunt mai reci, nu sunt mai reci, sunt mai politicoși.   

Am fost să-mi cumpăr țigări de la magazinul din colț. Lumea e crispată. Nici înainte nu era prea veselă. Vine sfârșitul lumii sau e doar o altă gripă despre care istoria va aminti fără prea multă tragere de inimă. Așa, ca despre gripa spaniolă din 1919. Una peste alta a început să fie frig. Îmi trebuie un palton mai ‘’trainic’’, să-l pot purta mai mult. Pe vremuri oamenii își dădeau paltoanele la întors, acum se păstrează cu punguțe de naftalină în șifonier, curățate, la linie. Am văzut o bluză mișto, călduroasă și de calitate. Trebuie să-mi iau și ceva de încălțat. Nu mai merge de sandale, nu mergea nici până acum :). Și evident paltonul nou trebuie să mă treacă iarnă asta dar să-l am și cinci ierni de acum încolo. Nu mă mai apuc să cresc acum . Nu știu de ce v-am spus toate astea însă așa m-a apucat.

Articol scris pentru consurcul SuperBlog 2020.