Frica

Tuturor ne este frică, unora mai mult, altora mai puțin, unii aleg să facă ironii, alții se isterizează. Rafturile magazinelor se golesc, oamenii sunt irascibili și agresivi, un chinez a fost scos afară din metrou pătimind pentru că s-a născut, din partea unor creiere netede. Privim cu spaimă la conferința de presă din miezul-nopții unde doi tipi ne anunță primul caz oficial de coronavirus în România. Unul e ministrul Sănătății celălalt are funcția de Arafat. După cum vorbesc ai impresia că Arafat e ministru. Toți ne sfătuiesc, chiar ne ceartă, să fim calmi, să nu ne panicăm, situația e sub control.

Și nouă continuă să ne fie frică pentru că avem un simt al pericolului aproape animalic. Simțim miros de moarte. Iar noi știm mai bine ca oricine cum se petrec lucrurile aici, nu suntem pregătiți pentru o epidemie/pandemie de coronavirus. Pe noi nu o să ne omoare virusul ucigaș ci chiar sistemul nostru de sănătate. La Colectiv toți au spus că sunt pregătiți și la final am aflat că victimele au fost infectate chiar în spitalele noastre ultramoderne. Noi știm cozile din sălile de așteptare, locuri în care ne amestecăm virușii între noi, știm buzunarele doctorilor și ale asistentelor că vorba aia,”dacă nu dai nu se uită la tine”, știm saloanele supra-aglomerate, clădirile vechi,șobolanii și gândacii din bucătărie. Substanțele dezinfectante pe care se cheltuie sume enorme sunt apă de ploaie, medicamente nu sunt, aparatele nu funcționează, mizerie peste tot. Noi știm toate astea. Cum să-i credem când ne spun să ne liniștim că totul e bine. Bineînțeles că nu e bine.

Și mai știm că ne-am făcut-o cu mâna noastră, noi i-am cocoțat în funcțiile și demnitățile pe care le au, noi i-am pus în fruntea bucatelor. Somitățile fără onoare iau șpagă în cutii de carton lăsate așa, aiurea, tocmai pe biroul lor. De parcă ar fi  prima oară sau prima somitate ce face așa.

Ne-am bătut joc, am făcut bășcălie, am fost autosuficienți și am lăsat pe oricine să facă orice. Am tratat totul în batjocură de 30 de ani, am promovat numai fufe, marțafoi, analfabeți cu facultățile făcute pe genunchi, șmecheri tari în gură, țațe de mahala, oameni fără trecut și fără viitor, necalificați, șomeri, atârnători. La noi oricine nu are o școală serioasă, o meserie, onoare, ajunge imediat ministru, deputat sau mai știu eu în ce demnitate. Nu contează că a fost nimic, asistat social sau băgător de seama, ii se dau pe mâna domenii de care nu a auzit nici el că există și unde se instalează confortabil în fotoliu de șef. În condițiile astea ce așteptări să avem? Oamenii cu expertiză s-au retras pentru că astăzi e vremea mediocrităților. Priviți doar cum sunt linșați public intelectualii care încearcă să spună adevărul. Ce organizare, ce administrație, ce competențe, în societate îți trebuie doar tupeu. Am fost cu toții spectatori la cele mai vulgare trocuri, vă dau o chiftea la salariu și pensie dar voi lăsați-mă să devalizez țara. E normal să fim aici unde am ajuns, nici nu merităm mai mult. Atâta timp cât au câștigat alegerile niște infractori cu promisiuni de:”va dăm”, “va mărim” tratându-ne ca pe milogi nu avem cum să așteptăm altceva. Banii de spitale, școli, autostrăzi, s-au dus.

Așa că în situația dată nu ne mai rămâne decât să ne fie frică. Domnilor importanți din fruntea țării, lucrul ăsta nu ni-l puteți lua sau ne puteți impune, avem dreptul la frică. Nu mai încercați să ne liniștiți, noi știm foarte bine adevărul, doar locuim aici, ne mințiți.

 Lăsați-ne sa ne fie frică. Măcar frica nu o să ne omoare.