Dacă dau ăștia legile de grațiere și amnistie plec în Tunisia

foto: Tunisia – Zidurile și minaretul Marii Moschei din Sousse

Deocamdată plec în vacanță. Decizia a fost grea dar justă, mai ales că inspirația a jucat cel mai important rol. Până la urmă hotărârile cele mai importante le luăm după ce analizăm sute de argumente și contraargumente, avantaje și dezavantaje, iar în final dăm cu banul. Realitatea este că anul ăsta am ales o vacanță cu Christian Tour. Pe lista finală a destinațiilor au rămas: România, Bulgaria, Grecia, Turcia, Spania, Egipt și Tunisia. Bineînțeles că toate destinațiile sunt atractive. Dar nu poți să ajungi peste tot în același timp. În plus mă liniștește gândul că mai sunt și alte vacanțe. Acum însă vorbim de vacanță vara 2019, strict. Pe lista scurtă au rămas Egiptul și Tunisia, pe principiul că ar fi bine să mergem unde n-am mai fost. La o prima evaluare Egiptul ar câștigă detașat: istorie, civilizație, cultură, etc. Totuși… de ce nu, Tunisia ?

O țară magrebiană în nordul Africii cu 11,5 milioane de locuitori, păstrătoare a unei istorii milenare. Un proverb arab spune că „Maghreb e o pasăre sfântă. Trupul ei este Algeria, aripa sa dreapta Tunisia, iar cea stângă Marocul”. Tunisia este cea mai nordică țară din Africa. Geografic are deschidere la bazinul mediteranean, în sud deșertul Sahara și în vest munții Atlas. Vecinii Tunisiei sunt Libia și Algeria. Strămoșii tunisienilor sunt fără îndoială triburile berbere din nordul Africii. Berberii se trag din numidieni și mauri. Numidia a fost un mare regat în Nordul Africii, iar maurii sunt cei care i-au ajutat pe arabi să cucerească Spania. Undeva în secolul 9 sau 8 i Hr. Didona, regina și sora lui Pygmalion al Tyr-ului, cunoscută și sub numele de prințesa feniciana Elisa, a întemeiat orașul Cartagina. Căpetenia Berberilor a făgăduit că îi va da atâta pământ cât poate să acopere cu o piele de vacă. Ea a tăiat pielea în fâșii subțiri ca să poată înconjura o bucată cât mai mare de pământ. După ce a terminat întemeierea orașului, prințesa feniciană s-a jertfit zeilor pentru a garanta bunăstarea așezării. .

 După ocuparea Tyr-ului de către perși,  influența Cartaginei a crescut,  devenind o putere maritimă și comercială în Mediterana. Cartaginezii erau denumiți de greci și romani Puni. Au întemeiat colonii în Sicilia, Sardinia, Corsica, pe toată coasta de nord a Africii și în sudul Spaniei. Orașul a prosperat atât de mult încât a devenit cel mai bogat oraș mediteranean după Alexandria din Egipt, având un număr de 400.000 de locuitori

Nu după multă vreme, Cartagina avea să între în conflict cu puternicul Imperiu Roman, generalul Hannibal conducându-i pe cartaginezi în cele trei războaie punice. În final, generalul roman Scipio Africanul a reușit să cucerească Cartagina în 146 i.Hr. Ura și frica romanilor față de Cartagina a fost atât de mare, încât au distrus orașul în întregime, din temelii,  și au presărat sare că să nu mai rodească nimic acolo,  niciodată. Cu toate acestea, sub domnia lui Julius Caesar, se hotărăște reclădirea și recolonizarea orașului. Sub romani, orașul reînflorește și ajunge să aibă iarăși peste 300.000 de locuitori. Un lucru la fel de important este că noul oraș roman a devenit centrul cel mai important al creștinismului, în nordul Africii. Începând însă cu 695-697, orașul este cucerit de către Arabii musulmani veniți din Egipt. Locuitorii care nu au dorit să-și schimbe religia au fost măcelăriți sau vânduți ca sclavi. Arabii întemeiază nu departe de Cartagina un nou oraș, Tunis, și astfel începe istoria Tunisiei. Cartagina de astăzi se află la periferia Tunis-ului.

Trecerea de la creștinism la islamism a durat 400 de ani. În acestă perioada au existat și alte încercări de a ocupare a Tunisiei, de către vandali și Imperiul Roman de Răsărit. În final, în 1534, Tunisia a fost cucerită de Imperiul Otoman. . Ocupația turcească a durat până în 1881 când, sub pretextul unor datorii financiare, Franța a revendicat dreptul de protectorat asupra Tunisiei. De fapt, Franța a invadat în 1881 Tunisia cu o armată formată din 30.000 de soldați.

În perioada protectoratului francez Tunisia a fost puternic colonizată de francezi, dar și de italieni. existând la 1945 un număr de 144.000 de francezi și 105.000 de italieni.

Tunisia și-a câștigat independența în 20 martie 1956, însă regimul care s-a instaurat s-a dovedit a fi unul autoritar și puternic religios.

În 2011, în contextul Primăverii arabe, a avut loc revoluția din Tunisia, instaurându-se astfel un regim democratic. Catalizatorul revoluției a fost un tânăr arab de 26 de ani, Mohamed Bouazizi, vânzător ambulant, care și-a dat foc în semn de protest față de confiscarea mărfii și de umilințele la care a fost supus de un funcționar de stat.

Astăzi s-au adoptat o serie de legi democratice și s-a renunțat la aplicarea legii musulmane sharia, s-au dat drepturi femeilor, libertate religioasă, libertate de exprimare. Reformele nu s-au terminat, încă există o masă importantă de fundamentaliști musulmani ce se opun, însă direcția pe care merge Tunisia e una democratică.

Majoritatea stațiunilor turistice, așa cum era de așteptat, se află la malul mării. Cu toate că este o țară musulmană, Tunisia este un mare producător de vinuri. Bucătăria tunisiană este foarte diversă și cuprinde pește și fructe de mare proaspete. Nu trebuie să ratăm brik, tocana de miel și khobz mela, specialități locale.

Vom face plimbări cu barca și scufundări, este o ocazie unică mai ales că apa e limpede și caldă. Asta este destinația aleasă pentru sejur 2019 prin Christian Tour. Apoi vom emigra definitiv.

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2019