De la etajul șase al blocului 824 din Drumul Taberei
Nu se văd codrii de mătase și râurile nărăvașe din poeme
Acolo sunt numai șoapte uneori strigăte și zgomote de lift
Scurse discret prin curtea interioară în bucătăriile harnice
Unde sfârâie tigăile pline de cartofi prăjiți visul copiilor
Uneori, liniștea aparentă temporară a nopții din cartier
E străpunsă violent de un tras de apă la veceu
Toate grijile și apăsările pleacă la gura de canal
Trăim împreună în burta unei balene albastre
Mâncăm împreună în bucătării diferite
Ne aruncăm gunoiul propriu în ghena comună
Niște bibani prinși în plasa pescărească cu zăbrele
Ne știm măruntaiele și străfundurile atât de bine
Încât ne apucă scârba comunitară
Ușile timide dau în holul comun bun comunist
Care ne transformă în vecini joviali prefăcuți
Liftul ne urcă și ne coboară după cum sunt vremurile
Listele de întreținere au tot timpul litere mici și cifre mari
Și becul ăla din scară ce dă lumină permanent ca un soare
Pensionarii vor să-l scoată, ăsta ne costă cel mai mult
E departe satul, e departe codrul, văile nu se văd
Cătunul nostru e construit în betoane un stup de albine neobosite
Fără cap, fără aripi și fără faguri