Poezie

E ziua mea

E ziua mea, demult am șters-o din calendar

Nu-mi place rânjetul acru al ipocriziei

Să fim serioși, e cea mai de căcat zi din an

Nu am nimic de visat, un coș de amintiri

Doar cerul a rămas nemișcat

Ca atunci când aveam opt ani

Ochii s-au prăbușit în destin

Obosiți de atâta furtună inutilă

O zbatere fără ecou, deșertăciune

În spatele ochilor stă cineva timid

Un copil fraged, sfredelitor de orizonturi

Ce speră încă să dărâme stelele

Dar ele stau împietrite în tabloul nopții

Pentru totdeauna, pentru o veșnicie

Susține blogul cu un share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.