E ziua mea, demult am șters-o din calendar
Nu-mi place rânjetul acru al ipocriziei
Să fim serioși, e cea mai de căcat zi din an
Nu am nimic de visat, un coș de amintiri
Doar cerul a rămas nemișcat
Ca atunci când aveam opt ani
Ochii s-au prăbușit în destin
Obosiți de atâta furtună inutilă
O zbatere fără ecou, deșertăciune
În spatele ochilor stă cineva timid
Un copil fraged, sfredelitor de orizonturi
Ce speră încă să dărâme stelele
Dar ele stau împietrite în tabloul nopții
Pentru totdeauna, pentru o veșnicie