Progresul se bazeaza pe o serie de observatii. Observatiile se fac in urma curiozitatii si a intrebarilor pe care oamenii si le pun.
Daca omul este cel mai mare observator cunoscut al universului atunci ar trebui sa definim mai exact acest fenomen. Observatiile acestea se bazeaza in mare masura pe simtul vazului. In acesta observatie vizuala un rol esential este prezenta luminii. Deci lumina in fond ne descopera noua lumea. Se pare totusi ca numai 80 % din realitate intra efectiv in contact cu lumina. Restul ramane in stare de neobservatie? Necunoscute?
In procesul acesta de observare a realitatii avem un observator-omul si realitatea observata sub efectul luminii. Conform dex Lumina este: Radiație sau complex de radiații electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente și care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiații. Deci in esenta o energie care ne infatiseaza realitatea. Intrebarea care se pune este urmatoarea; Noi toti vedem aceiasi realitate? Mai ales in spectrul culorilor este relativ demonstrat ca nu toate persoanele vad aceleasi culori iar in general se spune despre barbati ca vad mai putine culori decat femeile.
In descrierea noastra privind observarea realitatii avem un observator lumina si realitatea observata. Intrebarea pe care o pun este ce se intampla daca suprimam observatorul? Care este realitatea defapt?
Apoi mai intra in discutie si capacitatea noastra de observatie. Se pare ca noi la randul nostru nu ne folosim decat o mica parte din creier pentru a cunoaste lumea, inclusiv pentru a face observatii.
Deci avem pe de o parte 80% din realitate care nu se vrea relevata omului din cauza faptului ca nu intra in contact cu lumina si avem in acelasi timp o capacitate redusa de observatie prin folosirea unei mici parti a creierului din partea omului. In felul acesta descoperim ca in esenta noi avem foarte putine informatii despre realitatea existenta.
In urma unor cercetari in domeniul psihiatrie si a psihologieie s-a descoperit ca la persoanele cu autism lumea se oglindeste in forme total diferite fata de ceilalti oameni. Autistii de exmplu pot vedea lumea sub forma unor cifre, a unor imagini sau a unor culori. Am citit doua carti scrise de doi autisti aspenter care aveau capacitati deosebite insa care isi dezvoltase un mod diferit de a observa lumea(prin imagini si prin numere sau culori).
In final putem spune ca suntem o picatura in ocean. Oceanul este infinit si nemarginit. Dar daca suntem o picatura in ocean putem spune totodata ca suntem oceanul.