Profesorii predau teoria bățului de chibrit

Cazul doamnei profesoare de la Bistrița nu este unul singular, din contră, cam asta e fața învățământului românesc. Odată cu implementarea fortuită a școlii on-line s-a dat la o parte un val secretos de pe adevărata față a relației profesor-elev. Nu era un secret prea mare pentru că îl știam toți, îl știam din anii noștri de școală. Țipete, urlete, jigniri, teroare, cam asta e modul în care înțeleg cadrele didactice să-și facă orele, veritabile școli de corecție pe întreg cuprinsul țării. Prima lor grijă în momentul în care s-a pus problema să predea on-line a fost să se asigure că există o lege care interzice înregistrarea lor, dar ce? Învățământul este o activitate publică, este un serviciu oferit de stat din banii contribuabililor, de ce acești oameni nu pot fi transparenți cu munca lor?

Poate din acestă cauza la întâlnirea pe care am avut-o la 30 de ani de la terminarea liceului a venit un singur profesor, singurul pe care toți l-am admirat, celebrul deja profesor de istorie Dinu Angelescu. Despre profesoara de matematică am numai amintiri neplăcute, dacă ar fi să mă exprim cu îngăduință. O veritabilă Ana Pauker, un temnicer cu puteri depline, ne umilea, ne amenința, într-un sistem în care elevul nu avea niciun cuvânt de spus. Totul a culminat cu ziua în care a luat-o de păr pe o colegă și a dat-o cu capul de tablă, să-i între matematica în creier mai bine. Bineînțeles că nimeni nu a reacționat și lucrurile au mers mai departe că așa e la școală încă de pe vremea lui Creangă, trebuia să ne mulțumim că nu avem și noi un ‘’sfântu Nicolae’’ și un ‘’cal bălan’’. După revoluție colegii noștri mai mici din liceu au avut curajul să nu o mai primească la ore. Și-a luat catalogul, s-a ridicat de la catedră și a plecat astfel încât nimeni nu a mai știu de ea nimic niciodată. Culmea ironiei este că ea, care era și directoarea liceului în plin regim comunist, ar fi plecat în America, țara imperialiștilor capitaliști, unde s-ar fi săvârșit din lumea asta. Matematică am învățat dar am învățat de frică, am învățat matematică ‘’cu parul’’.  Profesorii s-au schimbat, cei vechi au ieșit la pensie și au venit tineri, însă metehnele au rămas, cutumele s-au păstrat într-un sistem conservator.

Specialiștii din învățământ se plâng că toată lumea își dă cu părerea despre școală românească. Păi e foarte normal, atunci când lucrurile nu merg bine e firesc ca toată societatea să se revolte. Specialiștii și-au făcut treaba până acum și este evident că au făcut o treabă proastă. Culmea tupeului este că se mai trezește câte un profesor să comenteze și să facă teoria chibritului cât de greu e să fii cadru didactic. Îmi pare foarte rău însă unul dintre marile neajunsuri ale profesorilor noștri e că sunt plictisitori. In plus sunt ineficienți și lipsiți de responsabilitate. În toate meseriile există o responsabilitate, un șofer trebuie să fie atent cum conduce, un inginer trebuie să fie atent la calcule, o vânzătoare trebuie să fie atentă cum dă restul, la profesori însă nu există nicio evaluare, nimeni nu verifică dacă munca lor are o consecință și cum evoluează elevul respectiv ca urmare a acesteia. Și pentru că tot s-a discutat despre corporatiști, în corporație oamenii muncesc minim 8 ore pe zi, de multe ori își iau de lucru acasă, au deadline-uri, au șefi, sunt verificați în fiecare moment, trebuie să se perfecționeze permanent, să învețe continuu, să știe să interacționeze cu șefii, cu subalternii cu alți colegi. Nu e dolce far niente pe aleile pustii ale parcului cu miros de tei și vacanțe de trei luni de zile. Profesorii ăștia specialiști în evul mediu ar vrea să ne întoarcem la mânăstire pe coji de nucă și să studiem sanscrita veche. Oamenii vor să învețe limbi străine, programare, nu poeziile lui Petrarca.

Eu nu o condamn pe doamna profesoară de la Bistrița și nici pe doamna profesor doctor de la facultatea de Medicină, ele s-au comportat exact așa cum se comportă majoritatea și dacă au ajuns acum să fie înregistrate și descoperire este pentru că așa s-au comportat întotdeauna. Învățământul ăsta e genul de sistem de educație după care trebuie să angajezi terapeuți care să restabilească încrederea în sine a copiilor. Școala nu descoperă, nu încurajează, nu e o instituție prietenoasă, parteneră, este o întreprindere unde se prezintă niște aroganți să-și facă numărul. Și bineînțeles în final părinții sunt de vină, ei și copii lor, odraslele cum spun majoritatea profesorilor.

Sistemul este politizat și reacționează cu spirit de gașcă. Dacă s-ar face evaluări individuale atunci poate s-ar alege grâul de neghină. Până atunci însă mai facem o mărire de salariu că vorba aia, din martie nu mai prestează, dar merită. Câți dintre dumneavoastră primesc bani dacă nu merg la serviciu și mai ales, mai mulți bani ?