Bradul de Crăciun

Raducu e un băiețel firav, cu parul creț, în clasa 5-a B. Nu e obraznic însă mai face și el prostioare. Îi place să se joace fotbal însă când pierde mingea începe să plângă enervându-i pe toți. În cele din urmă dacă vede că nu-l bagă nimeni în seamă se potolește. A învață anul ăsta un colind în limba franceza și vrea să îl spună lui Moș Crăciun. E sigur că va fi foarte impresionat. La fel tata și mama. Ii trebuie numai brad de Craciun

Ovidiu e tatăl lui Raducu, conduce o firma de import –export și este foarte ocupat. În perioada asta i-au scăzut vânzările și cifrele arata rău. Face eforturi intense pentru a se redresa, caută clienți, face vizite, întâlniri, mii de oferte. În orice caz e foarte ocupat. Cu toate astea în perioada sărbătorilor de iarna trebuie să se gândească la familie, până la urma toate eforturile le face pentru ei. Mariana lucrează ca asistenta medicala la spitalul județean, ea e cea care tine echilibrul familiei. Ea știe ce nevoi are fiecare și în plus le știe și dorințele secrete. Uneori Raducu și Ovidiu nici nu știu ce vor exact dar Mariana le ghicește pur și simplu gândurile.

Cu toată tevatura asta, carantină, scoală on-line, izolare, Raducu a constat că nu are brad de Craciun în fața căruia să-și recite poezia. Asta e cu adevărat o catastrofa. A încercat să vorbească cu tatăl lui însă telefonul suna permanent ocupat sau pur și simplu primea reject. A încercat să vorbească cu mama în și ea era într-o operație la spital. Un Crăciun fără brad nu s-a mai pomenit.

Seara când părinții au ajuns acasă prima grija a lui Raducu a fost să le spună, cu o față demnă de toată mila din lume, că au o mare problema :

-          Nu avem brad de Crăciun, cum am să-i spun eu poezia lui Moș Crăciun

Văzându-l atât de afectat Ovidiu a zâmbit, doar pentru sine, și i-a spus calm:

-          Stai liniștit Raducu, am vorbit deja cu prietenii mei și vom avea brad de Crăciun ca în fiecare an

-          Dar suntem deja în ajun și noi nu am împodobit bradul

-          O să sosească bradul dintr-o clipă în alta

-          Cu ce prieteni ai vorbit ?

-          Am vorbit cu Rică Iepurică

-          Cine-i asta ?

-          E un iepure

-          Hai tată, lasă-mă cu glumele tale

- Da, e un iepure pe care îl știu din copilărie, locuiește în Drumul Taberei.

-          Nu te cred,

-          Ai să vezi, o să ne trimită bradul

-          Și cum arată Rică Iepurică ăsta ? E chiar un iepure, e fricos ca un iepure ?

-          Nu, el e chiar curajos, e adevărat că e cam bețiv și fumează mult, fumează trabuc. Eu i-am spus că o să-i cauzeze la sănătate dar nu vrea să audă de asta. Și nu e fricos deloc, îl confunzi cu fratele lui, Rilă Iepurilă. Rică știe să se bată, lovește foarte bine cu picioarele, e extrem de iute, nu se dă la o parte de la o bătaie bună.

-          Și de unde știi că o să ne aducă un brad

- Nu o să ne aducă, o să ne trimită, știu pentru că am fost la el.

Raducu se mira cumplit de o asemenea discuție.

-          Da, m-am întâlnit și cu Ala Potocala și cu Scufița Veverița. Au îmbătrânit de când nu le-am mai văzut, Ala cel puțin s-a îngrășat foarte mult însă e vesela. Scufița a devenit mai serioasa, are și ochelari de vedere. Ucu Bursucu și-a lăsat barbă, a albit și vorbește foarte mult.

-          Daaaa, și ce spuneau ?

-          Pai mă întrebau de tine

-          Ce te întrebau ?

-          Pai mă întrebau în ce clasa ești, dacă joci fotbal, dacă mergi la scoală, dacă ești cuminte.

-          Și tu ce le-ai spus?

-          Păi ce să le spun, adevărul, Raducu e un băiat de nota zece, joacă fotbal, învață bine, e ascultător și îl iubește pe Moș Crăciun.

-          Daaaa, și ei ce au spus?

- Au spus că o să-ți trimiță brad de Crăciun

În timp ce tatăl și fiul aveau acesta discuție interesantă se auzi sunetul strident al interfonului.

‘’Avem de livrat un brad’’ se auzi din difuzorul aparatului.

Astfel apăru în apartamentul de trei camere de la etajul șase al blocului înalt de lângă parc un brad de Crăciun minunat. După ce îl montară Radu se apropie și citi eticheta : e-sărbătoare.

-Dar e un brad artificial tatii !!!!

-Așa este Raducu, am hotărât amândoi că e bine să lăsăm brazii naturali în pădure și să ne bucurăm de ei acolo unde sunt. În casă vom avea un brad artificial.

-Daaa tati , așa este, seamănă exact cu cei naturali, nici nu-ți dai seama că e artificial.

Articol scris pentru concursul SuperBlog 2020