Suntem o țară neguvernabilă

În jur de o sută de persoane, medici și asistente, încing o horă strămoșească ca la nuntă în curtea unui spital de boli infecțioase. Șeful spitalului spune că așa își manifestă ei bucuria deoarece au vindecat un pacient. În Italia oamenii obligați să stea în case cânta fragmente de operă. În Austria, Germania, Franța, muzicieni dedicați susțin concerte simfonice conectați on-line. La noi Damian Drăghici suflă în nai din balcon într-un cartier care aduce mai mult a suburbie de săraci din Calcutta. Fiecare cu tradițiile lui, noi suntem mândri pentru că oricum nu știm să facem altceva. Ridicol.

Doamna Pintea, după ce a fost prinsă în flagrant când primea o mită de 7% dintr-un contract de achiziții publice pentru spitalul pe care îl conducea, este eliberată din arest pentru că soțul ei spune că suferă de o boală ‘rară’ și poate să moară. Nu numai că nu moare însă își retrage demisia ‘de onoare’ de la spital și vrea să revină. În spațiu public s-a făcut o campanie scârboasă de victimizare a inculpatei Sorina Pintea. Românii iubesc hoții, tâlhării, șmenarii, mincinoșii, impostorii. A fost suficient să afle că are familie, că plânge, că e umilită, să sară toți cetățenii cu inimă să-i ia apărarea. Jalnic.

La Suceava s-a declanșat cel mai mare focar al pandemiei de coronavirus. Mii de persoane infectate, incompetență la nivelul conducerii, morți pe bandă rulantă. Tot la Suceava oamenii care se duc să recupereze cadavrele celor decedați trebuie să dea șpagă cel puțin 100 de lei. Dacă vor să recupereze și obiectele personale ale mortului trebuie să mai pună. Asta în plină pandemie. Înfiorător.

Nu sunt neapărat cele mai elocvente exemple, sunt poate cele mai recente. Pot însă să spun fără să mă înșel că suntem un popor neguvernabil. Și cu atât mai puțin autoguvernabil. Nimeni nu respectă regulile, toată lumea caută să însele pe cel de lângă el, nu există ierarhi. O populație care nu reușește să adopte un sistem social bazat pe reguli nu poate fi guvernată. La noi totul este contestat, la noi toți sunt ‘contra’, suntem un popor de cârcotași.

Ne lăudăm cu tradițiile, credem că dacă tăiem porcul în față blocului și îl pârlim cu butelia suntem patrioți. Tradițiile noastre nu ne duc decât într-un trecut de sărăcie și umilință. Tradițiile noastre sunt la fel că tradițiile negrilor de pe plantație însă spre deosebire de ale negrilor tradițiile noastre nu au nici o valență culturală. Românii, așa cum s-au format ei ca și popor, au fost doar asupriți de-a lungul istoriei. Și asta se vede cu vârf și îndesat astăzi. Nu putem sub nici un chip să ne lepădam de obiceiurile de slugi. Unul din acele obiceiuri este acela de a ‘comenta’ în permanență ce spune ‘stăpânul’.

Societatea comunistă a proclamat egalitatea. Egalitatea așa cum a înfăptuit-o comunismul nu este posibilă. Oamenii sunt diferiți prin natura lor, nu au cum să fie egali. Dar în susținerea acestei egalități la noi, cei mai ratați, cei mai distruși, cei mai leneși, au început să-i atace exact pe cei care le erau diametral opuși :oamenii serioși, oamenii harnici, oamenii respectabili. Genul acesta de atitudine s-a potrivit perfect pe firea de iobag a romanului. Dacă m-ai tupeu nu reușești în viață- nu așa se spune la noi ?

În India, dar nu numai, există o împărțire pe caste. Criticii castelor se leagă îndeosebi de aspectul lor social arătând foarte multă îngustime la minte. Castele împart populație mult mai mult decât social. Împărțirea e susținută de religie. Există o castă a preoților, o alta a războinicilor și conducătorilor, o castă a negustorilor și meseriașilor iar ultima castă este cea a țăranilor și servitorilor. Mai există o categorie de populație care nu se încadrează într-o castă. E vorba de ‘paria’. ‘Cei de neatins’, oamenii care fac muncile cele mai mizerabile. Ei locuiesc separat de restul populației și nu intră în contact cu nimeni din afara grupului lor. O împărțire pe caste exista și în Japonia tot în sensul ăsta numai că sursa de inspirație a împărțirii a fost filozofia lui Confucius. Confucius a spus că fiecare om trebuie să-și cunoască locul lui în societate și să-i respecte pe toți cei care sunt deasupra lui. O împărțire  a existat și există în mod evident inclusiv în lumea occidentală. În India însă principiile teoretice sunt cele mai clare. Ce vreau să spun cu toată acesta introduce, pentru care îmi cer scuze ?

În România de astăzi nu mai există decât urmași din ultima castă, cea a servitorilor și iobagilor  iar restul populației este paria. Noi nu avem o clasa conducătoare, nu avem îndrumători spirituali, nu avem războinici. Nu avem pentru simplu motiv că nu am avut niciodată. Toți cei care credem noi că au fost conducători sunt defapt ridicați tot din aceste două grupuri. Faptul că nu respectăm ierarhi, nu respectăm reguli, nu avem disciplină, suntem incapabili de profunzimi, arată că suntem din categoria Sudra(servitori sau iobagi) și paria.   

Articolul va continua.