Ăsta nu e război

9 aprilie 2020

Ăsta nu e un război. În război e un învingător și un învins. În război se luptă armatele. În război nu sunt afectați în intimitatea lor toți oamenii. Încă ne e frică să recunoaștem că e o luptă pe care nu avem cum să o câștigăm, nu recunoaștem pentru că nu suntem onești. La sfârșit o să ne lăudăm că am învins coronavirusul. Dar cei care nu au supraviețuit ? Ei au câștigat ? Tot umblă pe facebook un citat din Ciuma lui Albert Camus :’’Nu, n-ați înțeles că totul constă în a o lua de la capăt’’ Este de la finalul cărții și se referea strict la supraviețuitori după ce molima dispăruse. Ceea ce e interesant în celebrul roman, și mi se pare cumva similar, este că oamenii au fost surprinși, bineînțeles nepregătiți, atât de începutul ciumei dar și de sfârșitul ei. Nu au putut să-și explice de ce, cum, de unde ? Cea mai puternică idee a romanului în final este că oricând poate să reapară, pândește în întuneric gata să muște. Nu este un război cu pandemia, ne-a făcut deja praf, ne-a arătat cât suntem de fragili, mărunți, aroganți. Și nu este o molimă de pestă sau holeră, până la urmă e o gripă. Cum să te lupți cu așa ceva și să spui că ești în război cu speranța că vei învinge. Priviți numai cum acest virus a băgat o planetă întreagă în casă. Priviți teroarea, frica, panica împrăștiată în lume. Da, se spune că sunt puțini morți procentual însă fiecare se gândește: Dacă voi fi eu acel 1%. Dacă dintre toți eu voi fi.

Se ia șpagă și în timpul pandemiei, șpagă în spitale, șpagă pentru scos morții de la morgă. Îi sunt luate mortului toate obiectele personale : telefonul, ceasul, inelele,  e tâlhărit ca-n codru. Iar la sfârșit familia trebuie să plătescă pentru a-l putea recupera de la morgă.  

Două fire, două paie/ ia Covidul la bătaie. Doctorii și asistentele de la Craiova au înnebunit de-a binelea. I-a apucat dansatul în masă, adică tot personalul în curtea spitalului, asta în timp ce peste tot se moare pe capete. Înțeleg că ei vor să copieze cumva, manifestările optimiste de prin lume, postate de unii și alții. Însă era vorba de câte două, trei persoane, nu sute, iar în mod categoric muzica și dansul erau altele. Asta face parte din absurditatea societății românești. Ziua dansează iar seara plâng disperate la televizor. Țara lui Ionesco.

Economic domeniul privat a fost lovit grav. Bugetarii sunt barosani la faza asta. Ei oricum ”stăteau la stat” și înainte însă acum fac asta mai strajnic. Astăzi s-a hotărât cumva să între și bugetarii în șomaj tehnic. Ei oricum erau în șomaj  sau în greva, dar nu-i vedea nimeni. Dintre toți nu înțeleg cum au scăpat iarăși profesorii. Păi ei sunt bugetarii care chiar stau acasă 100%. Asta cu teleșcoală e o prostie, într-o țară în care 50% din populație locuiește la țară, 30% nu au toaletă în casă, noi vorbim de învățământ on-line. Pe cine vreți voi să mințiți ? Țara lui Caragiale.

Pleacă românii la muncă în Germania să culeagă sparanghel. Se revoltă unii că de ce nu stau să culeagă aici porumbul, asta după ce cu numai o luna înainte se oripilau că de ce se întorc în țărișoară. În primul rând trăim într-o lume liberă, fiecare merge și muncește unde vrea. Probabil că ar rămâne să culeagă și păstârnacul național dar cât îi plătiți ? 50 de lei și-un pahar de țuică ? Păi în Germania ia de cinci ori mai mult. Voi cum ați face, inteligenților ?

În vremuri de criză se văd oamenii ca prin lupă, defectele și calitățile se măresc, se accentuează. Acum vezi cine ti-e prieten și cine nu. Dacă nu te-ai lămurit deja până acum iată că a venit momentul să afli.

Am gătit, am mâncat, ne-am aprovizionat, e ciudat cum nu ne putem bucura de timpul liber impus. Am reușit să citesc o carte dar nu reușesc să mă concentrez să mă apuc de a doua, stă cuminte pe noptieră. Încep să amestec ziua cu noapte, mă culc târziu și mă trezesc greu dimineața. Iubita mea a făcut un gest frumos și nu pot să nu-l amintesc chiar dacă o să spuneți că sunt lipsit de modestie. Cu toate că și-a închis cabinetul, nu mai are veniturile dinainte, a găsit o modalitate să doneze pentru sprijinul financiar al sistemului sanitar acum. A licitat ședințe de evaluare logopedică, pe care le va face după perioada asta nenorocită. Cei care au solicitat acest serviciu au achitat contravaloare în contul organizației de caritate. Și uite așa a donat vreo 350 de lei. Sincer, m-a impresionat. Eu n-am știut sa fac nimic.