Nimic despre bijuterii

Foarte greu să vorbesc despre bijuterii. În general e greu să abordezi un subiect în două situații, în cazul în care știi foarte mult sau în cazul în care nu știi nimic. În mod paradoxal eu mă aflu cumva în ambele situații. Știu câte ceva însă nu știu de unde să apuc problema.

Nu pot să spun că îmi plac bijuteriile, nu sunt pasionat. Poate tocmai din cauza asta e util articolul de față. Pentru novici ca mine.

Un lucru e interesant în ceea ce privește bijuteriile, oamenii, așa spun istoricii, au încercat să se împodobească acum 100.000 de ani cu scoici. Asta arătă multe lucruri, interesul pentru aspect, gândire, ingeniozitate, lucruri care arătau în mod clar că omul nu e un animal oarecare. Eu cel puțin nu mai cunosc alte animale care să încerce să se împodobească.

Mai târziu oamenii s-au împodobit cu oase, piei, cochilii de melci, perle sau chihlimbar. În cele din urmă au ajuns la metale și sticlă. Odată cu descoperirea prelucrării metalelor oamenii au ales argintul și aurul. Oare ce vroiau acei oameni să transmită, pentru că prin purtarea bijuteriilor se transmitea un mesaj ? Putere, legătură cu strămoșii, calități speciale, aspect plăcut ?

În final, poate din considerente practice, s-a ajuns ca bijuteriile să fie confecționate din materiale rezistente în timp, aur, argint, diamante, pietre prețioase. În felul ăsta bijuteriile au putut fi transmise din generație în generație înglobând în ele pe lângă valoarea lor materială și poveștile celor care le-au purtat, amintirile, victoriile, gândurile, spiritul.

Dacă ar putea să vorbească, bijuteriile vechi ar spune o sumedenie de povești începând chiar de la facerea lumii. Din cauza asta oamenii le consideră cu mult mai valoroase, se simt în siguranță avându-le, le respectă că și cum și-ar respecta înaintașii.

Eu personal nu am în afara inelului de cununie nicio altă bijuterie. E adevărat că în ultima perioada am început să acord o importantă un pic mai mare ceasurilor însă am făcut-o strict din motive de conveniență socială. În schimb nevasta-mea e cu totul și cu totul altceva. Iubește bijuteriile. Iar eu sunt achizitorul principal.

Fiecare bijuterie are povestea ei, are încărcătura ei de sentimente, reprezintă un moment, o trăire profundă. Din acest motiv e important să pot alege bijuteria potrivită în context. Peste ani ea va spune povestea noastră. Exact așa cum inelele bunicilor, topite și prelucrate, au devenit verighetele noastre. Poartă în ele sufletul celor duși, bucuriile lor cele mai mari, trecerile prin viață.

Nu-mi pot da seama cât știm noi despre lume, pot să-mi dau seama că pe măsură ce știm mai mult înțelegem că știm mai puțin. Am ales din comoditate cunoașterea științifică ignorând serios cunoașterea spirituală. De ce n-ar fi posibil ca un diamant să înglobeze în el amintiri puternice înghețate între strălucirile tăieturilor. O bijuterie atât de rezistență în timp aduce trecutul și originea în prezent.

Nu degeaba se vorbește despre piatra filozofală, e vorba până la urmă de o piatră, de ceva rezistent la timp. Piatra filozofală răspunde la toate întrebările, are toate soluțiile, înțelege totul. Când îmi învârt verigheta pe deget, un gest comun dealtfel, e ca și cum aș deschide porțile veșniciei și mi-aș întreba strămoșii : ce fac acum ? cum e mai bine ? care e sensul celor întâmplate ? De multe ori am senzația că mă aud și îmi răspund, mă luminează, apoi mă liniștesc.

Bijuteriile pe care le cumpărăm azi vor deveni ele însele amintiri. Din acest motiv e important pentru mine să pot cumpăra lucruri de calitate cu semnificații potrivite într-un mod civilizat. În acest fel am descoperit magazinul Venda Jewelry. Cum eu nu mă pricep va trebui să mă consul și îmi e mai comod așa. De data asta vreau să cumpăr un talisman și un colier cu ametist verde. O să-i arăt soție înainte să văd ce părere are, cu toate că strict toată surpriza.

Asta în cazul în care nu citește și ea articolul de mai sus.

Articol scris pentru proba 9 a concursului SuperBlog 2019