Advertorial

Sărbătorind casă nouă cu pizza

În momentul în care ne-am hotărât să cumpărăm un apartament ne-am înhămat la un drum lung plin de birocrație și neprevăzut. Evaluarea dosarului la bancă, vizionari, agenție imobiliară, evaluator, notariat, sper că n-am uitat pe nimeni. În orice caz, toată tărășenia asta a durat câteva luni pentru că aici trebuie să includ inclusiv negocierile, așteptările, schimbările, răzgândirile. Nu pot să spun că-mi amintesc cu plăcere de perioada aia însă îmi amintesc ziua în care am terminat totul. Am început dimineață, am mers la bancă apoi la notariat, am intrat în posesia cheilor de la apartament apoi am plecat la serviciu pentru că ne învoisem doar pentru o jumătate de zi. Abia așteptam să terminăm ziua de lucru să ne întâlnim în oraș și să mergem împreună la noua noastră casă. Prima zi în casa noastră. Apartamentul era complet mobilat pentru că foștii proprietari așa l-au vândut. Nu mai aveam răbdare să mai aștepta nici măcar o zi. Am cumpărat o lenjerie de pat și încă câteva mărunțișuri de igienă personală apoi am plecat către apartamentul nostru. Acum era al nostru, cel puțin în acte, în realitate încă al băncii. Am verificat fiecare dormitor, baia, balconul, cămară și bineînțeles bucătăria. Foarte entuziasmați și mulțumiți de realizare ne-am felicitat reciproc însă în cele din urmă ne-am dat seama că n-am mâncat și s-ar cuveni o marcare a momentului. Prima masă luată în casa noastră. 

Nu se punea problema să gătim, nu aveam vase și nici nu ne stătea mintea la așa ceva. Ne-am adus aminte că nu cu mult timp în urmă, când ne-am făcut pașapoartele la oficiul din Militari de la Lujerului, am fost la o pizzerie mică dar cochetă ce abia se deschisese.  Am mâncat bine. Se numea Dodo pizza. Ne-am hotărât să facem o comandă la ei pentru că atunci ne-au spus că se ocupă și de livrare pizza la domiciliu. Am luat o pizza Dodo și una cu ton, Tuna, două salate, Caezar și Greek apoi desert.  Ne lăsaseră foștii proprietari o sticlă de vin. În timp ce încercam să ne obișnuim cu noua noastră calitate de proprietari ne-am încurajat cu vechiul șlagăr al lui Gil Dobrică, ”Hai acasă”. Seara se topise definitiv în noapte, senzația de a explora împrejurimile blocului din balcon e plină de curiozitate infantilă. Un loc de joacă pentru copii, un chioșc de lemn în jurul unui grătar unde vecinii încă mai socializează, mașinile aliniate în parcarea riguros înghesuită, zgomotul surd al orașului fără somn. Am auzit pentru prima oară sunetul soneriei, era băiatul cu pizza. Pot să vă spun că masa asta în intimitate și mulțumire a fost memorabilă. Ingredientele au fost de calitate, sosurile perfecte, am rămas în balcon până târziu. Vecinii s-au retras, luminile din apartamente au început să se stingă, doar greierii neobosiți continuau să cânte. Ceea ce a fost excepțional e că într-un mod atât de simplu am reușit să ne simțim excelent.

Așa că dragă prietene, atunci când nu găsești o soluție, comandă pizza, poți să vezi live cum se prepară în bucătărie.   

Articol scris pentru proba 6 a Spring SuperBlog 2019.

Susține blogul cu un share:

This Post Has One Comment

  1. Pingback: Proba 6. Sărbătorește cu pizza!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.