Sunt liber sa fac ce vreau

Ce ascunde defapt afirmația sunt liber sa fac ce vreau?
De obicei se referă la morala. Adică sunt liber sa încalc regulile de morala pentru ca nimeni nu mă poate sancționa.
Foarte interesant este de pus problema altfel. Am toată libertatea din lume, as putea sa fac toate lucrurile imorale cu putință, și cu toate ăsta aleg sa nu le fac.

Cine este cu adevărat liber? Cel care face lucruri care contravin moralei sau cel care alege sa nu facă lucrul acesta?
Lucrurile astea au legătură cu emanciparea. Oamenii se considera emancipati dacă fac lucruri interzise moralei și permise bineînțeles de lege. Emanciparea este o evoluție de forma nu de fond. Fondul rămâne același. Fondul se modifica prin alte acțiuni, mult mai consistente.

Și dacă oamenii aleg sa nu se mai emancipeze? Sa nu mai își schimbe forma. Ăsta nu e forma suprema de libertate?
În fond și credința în Dumnezeu este o forma de cenzurare, de îngrădire autoimpusă. Poți sa fii credincios sau poți sa nu fii. Și unii oameni, se pare ca cei mai mulți aleg sa-și cenzureze comportamentul și sa renunțe deliberat la libertatea ai suprema.
Deci mai lasati-mă cu tâmpenia asta: sunt liber sa fac ce vreau.

Ești liber sa fi prost.
Ești liber și sa mori din punctul meu de vedere.