Banii ca pușcărie

foto www.aluxum.com

Spune o vorbă că atunci când nu-i ai le duci dorul iar când îi ai le duci grijă. Mai spune o altă vorba că banii nu aduc fericirea dar o întrețin.

Realitatea e că banii au devenit obsesia majoră a românilor după Revoluție, goana după avere, după bogăție, după înavuțire. O goana nebună cu mult mai isterică decât este ea în occident.

Am crezut o perioada că banii cumpără libertatea. Cu ajutor lor poți să călătorești, să înveți, să ai acces la resurse de cunoaștere. Asta am crezut eu, că banii sunt un mijloc, nu un scop. Cei care fac însă bani în mod constant și uriaș au însă o cu totul și cu totul altă viziune asupra problemei. Ei văd aspectul cantitativ și mult mai puțin cel al oportunităților. Mulți bani, mult mai mulți decât au nevoie ei, mult mai mult decât au nevoie cei din familie, pentru tot restul vieții lor, basculante de bani. Și pentru că ei știu să facă bani nu au nevoie să audă, să știe sau să admire nimic. Ei sunt oamenii supremi, supra-omul. Pentru a face bani, mai ales acum în România, e nevoie de calități primare, șiretenie, minciună, hoție, curvăsărie. Foarte rar oamenii bogați își cultivă și alte preocupări, ajung într-un stadiu de autosuficiență insuficientă.

Bogații acestor vremuri sunt îngrozitor de limitați, primitivi. Se vede din preocupările lor. S-ar întoarce toți la țară să facă grătare și să golească butoaie cu vin după care își pun chipurile îndestulate pe zidurile bisericii din localitate. Preocupări de țărănoi.

Bani au devenit o pușcărie pentru că ei nu ajută la dezvoltare, au devenit un scop în viață care stoarce toată energia omului. Degeaba există libertate dacă obsedații ăștia nu știu decât să acumuleze cu lăcomie și zgârcenie. Mor putrezi de bogați fără să poată duce absolut nimic pe lumea cealaltă. Strâng din dinți și își refuză o viață onestă din frică să nu fie jefuiți de rude, prieteni , cunoștințe. Se înconjoară de fățarnici, oligofreni, pupincuriști, pe care niciodată nu știu dacă se pot baza. O lume efemeră, castele de nisip năruite la primul val mai îndrăzneț.

Pe vremea lui Ceaușescu nu puteam ieși din țară și spuneam că suntem într-o pușcărie. Astăzi banii înrobesc sufletele oamenilor și nu-i lasă liberi, oamenii își suprimă voluntar orizonturile. Astăzi e o pușcărie a banilor și a prostiei umane.