…

26 martie 2020

De multe ori am senzația când mă uit la societatea noastră că suntem într-o piesă de teatru montată de regizori proști, jucată de actori proști, scrisă de scenariști proști. Ca și cum s-ar juca la Ghimpați o piesă de Shakespeare în engleză. Încercăm să copiem, fără râvna măcar și devenim ridicoli.

Ministrul Sănătății și-a dat demisia, ar fi declarat că toată populația va fi testată pentru coronavirus. Apoi se revine și se spune că va fi testată în masă numai populația Bucureștiului. Până seară au rămas de făcut vreo 10 mii de teste pentru toată Capitală. Mă întreb dacă oamenii ăștia sunt normali când vorbesc.

Comanda de la supermarket pentru apă nu a ajuns, ne-am aliniat și noi, cu toată neseriozitatea caracteristică, la modelele occidentale. Numai că aia când spun că vin, vin. La noi pot să vină acum sau pot veni la toamna, că tot aia e.

Am citit și recitit câteva interviuri ale lui Goma plus câteva cronici. M-a dezamăgit profund un critic literar tânăr despre care am avut impresia că are vană. A scris ceva de genul:’ lumini și umbre în activitatea lui Paul Goma’. Adică noi tot timpul suntem cu fundul în două sau nouă bărci. Cât mai multe. ‘’Imparțial ca românul’’. Noi niciodată nu suntem tranșanți, uite domnule treaba e așa, Noi lăsăm tot timpul și o ușa de fugă că nu se știe niciodată. Ce îi reproșează tânărul critic ? Că s-a certat cu toată lumea literară și că e anti-semit. Păi să mă scuzați dar cum să nu te cerți cu ăia care te-au turnat la Securitate, cu aia care aplaudau când tu erai închis, cu toți lingăii și pupincuriștii regimului comunist. Aș fi fost realmente dezamăgit dacă s-ar fi înțeles. Adică ii reproșează scriitorii de azi că de ce nu a fost și el mai înțelegător, mai maleabil, mai român. Pentru că Paul Goma nu putea fi așa. Ceea ce e mai trist că dacă în toate celelalte țări comuniste s-au găsit grupuri mai largi de intelectuali să facă opoziție regimurilor totalitare în România anilor 70 exista o singură voce : Paul Goma. Toți intelectualii de mare vaza de astăzi își trag seva din putregaiul comunist, dar absolut toți. Dacă aveți curiozitatea să căutați în dulapurile fiecăruia veți găsi schelete. Spuneau ei după Revoluție, ‘’ce să facem domnule, toți am fost comuniști’’. Povestea Goma cum erau bătuți până cădeau în neștire aproape de a fi omorâți  de niște  gardieni țărani de la coada vacii. După ce își terminau treaba la pușcărie, țăranii se întorceau în satul lor și se apucau de făcut icoane pe sticlă aflate la mare căutare. Întâmplarea asta ne caracterizează până în măduva oaselor.

Eu am devenit brutar amator și parcă a început să-mi placă, îmi ies pâinile din ce în ce mai bine. Dacă bat ăia cu testul la ușă nu-i primesc, să vină altă dată, sunt ocupat. Mi-e groază să ajung într-un spital din România, chiar dacă merg să caut pe cineva, fără să am o problemă de sănătate, mi-e groază. Am impresia că mișună pe-acolo tot felul de monștrii invizibili gen viruși, bacterii, microbi pe care nu-i găsești decât acolo. Șansa să intri cu o boală și să ieși cu nenumărate alte boli sau sa nu mai ieși deloc e de 100%. 

Așa că pe mine să mă lăsați în pace cu testarea voastră.