Poezie

Suntem atât de mici

Când privești pământul de la mii de ani lumină
Suntem atât de mici, atât de nimeni
Aici totul pare esențial în tragedia vitală
Încăierați într-un ghem de șerpi supraviețuitori
Ai propriilor noastre mușcături prietenesc veninoase
Gata să ne dăm viața unică pentru un rest de ideal
Scăpat din buzunar de vre’un lunatic bărbos
Suntem un destin dintr-un munte de țeste meschine
Urcând sau coborând pe scări și trepte de fum
Încrâncenați luptăm ca pentru ultima clipă de lumină
La ce bun toată acestă echilibristică deasupra abisului
Pe cine interesează sau impresionează scremetele noastre
De sus cineva se prăpădește de râs la baletul nostru
Din lojă se vede atât de penibil jocul actorilor
Și nici măcar nu ne plătește nimeni pentru spectacol
Ce vedem nu există în realitate iar realitatea care există
Noi nu o vedem

Susține blogul cu un share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.