Ministrul Transporturilor Lucian Șova e ca apa sfințită, nici nu face nici nu desface

articol aparut pe Republica si Jurnalul Bucurestiului

După primele prestații ale ministrului Transporturilor Lucian Șova am crezut că vor urma schimbări de amploare. În afară faptului că a transmis mesaje șocante pentru public, ministrul nu a mai făcut nimic, o strategie foarte interesantă de altfel, mult zgomot pentru nimic. Am observat că asta e linia generalizată de rezolvare a problemelor, probleme cronice și delicate, adevărate bombe cu ceas pe care ministru le-a moștenit de la predecesorii săi. Aflat în permanent pe o lista virtuală a miniștrilor remaniabili putem înțelege ezitarea ministrului de a se aventura în schimbări , reforme, strategii, etc. În momentul de față e că o frunză în bătaia vântului sperând să nu se întâmple ceva catastrofal la minister și să nu-și piardă susținerea politică fragilă.

Am să mă refer la sectorul feroviar, dar de tratamentul acesta s-au bucurat toate formele de transport din subordinea ministerului. Odată cu preluarea mandatului, ministru are o ieșire publică într-o conferință în care afirmă răspicat și amenințător că CFR-Marfă are datorii nepermis de mari la colegă ei CFR (gestionarul de infrastructură). Tot în mesajul respectiv dl. Șova ne spune că e nepermis lucrul acesta și va trece la executarea silită a debitoarei. Zis și făcut, aflăm mai târziu că CFR a pus sechestru pe un bloc de birouri al CFR-Marfă. Apoi ne spune că situația CFR-Marfă este și mai dezastroasă în contextul anchetei privitoare la ajutorul de stat primit de aceasta cu ocazia privatizării eșuate. Dacă mai adăugăm și celelalte datorii ale CFR-Marfă, la bugetul de stat, la furnizori, înțelegem că întradevăr situația este defapt un butoi cu pulbere. CFR-Marfă între timp se apară spunând că are de încasat datorii de la proprii ei clienți între care enumeră inclusiv OLTCHIM. Mă scuzați, toată lumea șție că OLTCHIM a intrat în insolvență, stare în care este protejată legal în fața oricărui creditor, deci suma reclamată este egală defapt cu zero. Pentru minciună asta Directorul General al CFR-Marfă ar trebui să-și dea demisia imediat. La un calcul simplu oricum banii de încasat nu acoperă sub nici o formă datoriile companiei. Ce mai face domnul ministru, înlocuiește managementul de la CFR, de la CFR Călători, de la AFER. Nimic însă despre CFR-Marfă.

Ministru continuă să transmită semnale contradictorii, participa la o nouă conferință publică unde se afișează în compania unui patron important de companie feroviară privată. Presă îl critică și interpretează gestul lui că fiind nepotrivit. Ministrul nu spune nimic. Nu înțeleg ce este atât de greu să susțină public faptul că ministerul este atât pentru companiile de stat cât și pentru cele private, dezvoltarea transportului feroviar din România se face atât cu firmele de stat cât și cu cele private. Tăcerea e de aur încă odată. Apoi mai citim un interviu al domnului ministru în care acesta ne spune nici mai mult nici mai puțin că datoriile CFR Marfă trebuie executate coerent, să nu omorâm găină cu ouă de aur. Pe bune !!! Adică după ce ne spune că firma a acumulat datorii nepermis de mari la gestionarul de infrastructură, peste 100 de milioane de euro, acum e găină cu ouă de aur ? Între timp mai aruncă o fumigenă, au dispărut 400 de vagoane de călători. Cum e posibil așa ceva ? Trăim în triunghiul Bermudelor, cum să dispară 400 de vagoane ?

Putem să înțelegem toate informațiile astea transmise de domnul ministru dar în final apare o întrebare, ce facem ? Care este strategia domnului ministru în ce privește CFR-Marfă? Privatizează, declara insolvență, declara falimentul. Prima varianta are șanse din ce în ce mai mici din motive lesne de înțeles, nu există clienți.

Într-un articol mai vechi din Capital se făcea vorbire că dacă CFR-Marfă întră în insolvență atunci întră și CFR (Infrastructură) în insolvență. Teoria era că CFR nu poate supraviețui fără finanțarea de la CFR-Marfă care reprezintă încă cel mai mare operator feroviar din România chiar dacă a pierdut cota de 50% din piață. Întrebarea logică cu privire la acesta afirmație este , care bani ? CFR-Marfă nu plătește și nu are de unde să plătescă nici în viitor. Adică CFR(Infrastructură) își face niște planuri de dezvoltare, cum spune domnul ministru, pe niște bani pe care nu-i are și nici nu o să-i aibă.

Tot într-un articol din Capital se spune că valoare CFR-Marfă acum zece ani era de un miliard de euro. Astăzi a rămas un coș plin de datorii. Cine este responsabil pentru situația asta ?

CFR-Marfă reprezintă o problema socială gravă, încă mai sunt peste 6 mii de salariați angajați la societatea de transport. Situația este cu atât mai frustrantă deoarece colegii lor de la Călători sau Infrastructură nu sunt supuși la aceste presiuni nemeritate. Pur și simplu a fost o alegere întâmplătoare în momentul în care CFR-ul s-a divizat la ce companie să lucreze. În momentul în care la CFR-Marfă s-a înregistrat un profit important care permitea mărirea salariilor, această mărire nu s-a făcut datorită egalizării câștigurilor la cele trei companii. Astăzi salariații de la CFR-Marfă se află singuri în față catastrofei.

Amânarea rezolvării unei asemenea probleme nu face decât să afunde societatea în datorii și mai mari, valoarea companiei s-a diminuat dramatic tocmai datorită ezitărilor și tergiversărilor.

Domnul ministru nu ne spune cum vede el rezolvarea, în afară nefericitei comparații cu o găină cu ouă de aur, nimic. Nici CFR-Călători nu stă foarte bine, subvenția de la stat vine greu sau nu vine deloc. Nici despre asta nu ne spune domnul ministru nimic. Cine va achita toate aceste datorii ? Există bani la buget în condițiile în care la ultima rectificare s-au luat bani de la Ministerul Transporturilor ? Ce părere are despre Statutul Feroviar ? Îmi pare rău însă bilanțul la 6 luni nu a spus nimic despre problemele astea, doar considerații generale fără direcție.

Poate faptul că domnul ministru e specialist și interesat de transportul rutier este răspunsul la întrebarea de ce atâta lipsa de interes, din punctul asta de vedere avem de a face cu un ministru în pantaloni scurți. În ceea ce privește transportul feroviar domnul ministru păstrează o discreție sora cu ignorarea. Adică cei de la CFR Infrastructură au început să le taie curentul celor de la CFR Marfă ca într-un restaurant comunist la ora închiderii, deja au pus scaunele pe masă și așteaptă plata facturii iar clientul nu vrea să plece și nu vrea să plătescă.

Îmi pare rău să închei în felul acesta însă dacă ministrul Transporturilor nu are nici o opinie, nici o viziune, nici o soluție ar fi mai bine să lase pe cineva care are așa ceva. În situația de față lipsa de decizie e mai rea decât o decizie proastă. Dar nu e obligatoriu să se ia o decizie proastă, se poate luat și cea mai bună decizie.

Am trimis articolul de mai sus la minister în speranța unei reacții. Nimic de peste o luna însă totuși ministrul a dat un interviu unei agenții de presă în care a răspuns la câteva întrebări din articolul meu. Ministrul Transporturilor vorbește din ce în ce mai apăsat despre insolvență CFR-Marfă, singură soluție în momentul actual. Pe de altă parte dacă totul rămâne la nivel declarativ situația companiei de stat se va complică dramatic, furnizorii nu o să mai livreze nimic iar activitatea societății riscă să între în blocaj complet. Vorbește despre pierderile companiei pe anul trecut, colosale. Vorbește despre datoriile companiei, imense. Spune că nu schimbă managementul, e și normal dacă intră în insolvență. Ar fi interesant de știut cine sunt creditorii principali ai CFR-Marfă.

După părerea mea participarea la târgul de logistică de la Berlin și fotografia cu toți șefii de companii semi-falimentare a fost o decizie de imagine proastă. România tocmai a apărut într-un clasament că fiind ultima în ceea ce privește sistemul feroviar din Europa, infrastructură nu e sigură, accidentele se țin lanț, proiecte europene nu sunt, salariile sunt plătite greu, toată lumea e nemulțumită, salariați, clienți, călători. Nu era momentul să meargă la un târg de logistică despre transportul în lume unde se prezintă viziunea și perspectiva în domeniu pentru 2050 sau 2100 când noi ne aflăm încă în 1900. Dar în sfârșit e o chestiune de gust, poate a găsit ceva cumpărători pentru marfa pe care o are în desagă, niște cai slabi și morți de foame.

Nu în ultimul rând toți trebuie să înțelegem că toate găurile și pierderile astea planificate ale companiilor de stat, ale regiilor de stat, se acoperă de la buget, se acoperă din banii noștri, ai tuturor. În Franța s-a făcut un sondaj public cu privire la dorința cetățenilor de a susține pierderile de la companiile de cale ferată. Rezultatul a arătat clar că cetățenii nu mai doresc să susțină sectoare de stat ineficiente. Mai mult, în ceea ce privește conducerea companiilor de stat, demonstrația ineficienței este limpede ca lumina zilei. Companiile private, româneșți sau străine, pe aceiași piață, în condiții chiar mai grele, pornind de la zero nu de la totul cum au pornit companiile de stat, fac profit și investesc în timp ce colegele lor din subordinea ministerului Transporturilor fac pierderi colosale. Adică eu, cetățean oarecare, de ce să accept să susțin CFR-ul numai de dragul nostalgiei când astăzi există firme care fac treaba mai bine și nu-mi cer nici un ban, mai mult, aduc bani la bugetul de stat. Alegerea e foarte simplă însă trebuie explicată și asumată.

De ce va este frică de liberalizarea completă a transportului feroviar ? Scopul tuturor ar trebui să fie satisfacerea intereselor clientului, pasagerului de exemplu. Ce importantă are dacă vom călători cu trenuri CFR sau SNCF, DB, OBB etc ? Pe noi ne interesează să călătorim civilizat, la prețuri corespunzătoare, în timp rezonabil și dacă nu cerem prea mult la nivel european. Deci haideți să abandonăm marota asta cu CFR-ul firma națională strategică, bla, bla bla… Statul trebuie să rămână și să investească responsabil în infrastructură feroviară, restul sunt firme pe o piață liberă, nu fac față îmi pare rău, o firma privată ar fi închis de mult obloanele.

Am discutat și cu prietenul meu Ștefan, ziarist pe același subiect, el are o părere diferită de a mea, este mai nostalgic, își amintește de călătoriile cu trenul din copilărie. Din acest motiv înțeleg perfect că nu e ușor pentru ministrul transporturilor să ia niște măsuri radicale, și-ar urcă în cap toți salariații, sindicate, alte relații oculte. Însă domnul ministru al transporturilor dacă nu are cojones să facă mișcarea asta evidentă, justificată, iminentă atunci să lase locul altuia care e în stare.

Domnule Ministru, am pus un pariu cu prietenul Ștefan, el spune că nu declarați insolvența, eu spun că da. Să vedem cine câștigă.