Am înțeles, stăm acasă. Nu e greu însă apar câteva întrebări la care se pare că nimeni dintre oficiali nu răspunde.
Foarte multe persoane și-au pierdut locul de muncă în urma închiderii multor afaceri din turism, servicii, transport de persoane și altele. Nu toată lumea poate să lucreze de acasă, e un fapt evident. Pe lângă aceștia sunt cei care lucrau individual în PFA-uri despre care nu se vorbește absolut deloc. Bun, stăm acasă, ‘și cu asta ce-am făcut ?’ vorba lui Tănase.
Facturile continuă să vină, chiria trebuie plătită, rata la banca nu așteaptă, nici impozitele nu au fost suspendate, iar pe lângă cheltuielile astea în mod indecent avem nevoie de mâncare, puțină, raționalizată, plină de e-uri, însă avem nevoie din păcate de mâncare să putem supraviețui.
Stăm în casă și apoi ce facem ? Murim de foame, ne dau afară proprietarii, creditorii ne duc la pușcărie, ca să nu mai vorbim de stat, care nu te iartă nici în mormânt.
Ca de obicei apar lătrătorii de serviciu ce urlă pe toate canalele de comunicare, fac filmulețe educative, se dau exemplu, fac morală, ceartă pe toată lumea, se isterizează panicând telespectatorii, uitând să spună în mod deliberat că pentru munca asta ei își iau salariul întreg la sfârșit de lună. Nu ne explică însă nimeni de exemplu cum trebuie să-și gestioneze resursele o familie cu doi copii în chirie unde cei doi adulți și-au pierdut slujbele. Cum se descurcă cei care plăteau rate la banca în condițiile în care șomajul tehnic este plafonat iar rata depășește suma încasată.
Marile măsuri fiscale îndeamnă afaceriștii să se împrumute mai departe la bănci, cu garanții de la stat, ca să-și plătescă taxele la stat. Și din ce o să restituie împrumuturile astea ? Afaceriști veroși au blocat circuitul financiar neplătind facturile către furnizori. Pe ăștia nu-i vede nimeni ?
Dar cel mai deranjant subiect îl reprezintă în continuare băncile. Nimic despre bănci. Am observat în discursurile tuturor conducătorilor occidentali că iau în calcul diferite soluții privind ratele cetățenilor supuși autoizolarii numai la noi nimeni nu zice nimic. Chiar așa de puternice sunt băncile încât politicienii nu suflă și sunt în stare să-și îngroape concetățenii numai să nu-i supere pe bancheri?
În acest moment suntem închiși în casele noastre ca și cum am fi în arest la domiciliu în schimb toate obligațiile financiare rămân. Mai bine o duc cei din pușcărie pentru că ei măcar nu-și fac griji pentru cheltuielile cu mâncarea, întreținerea, chiria.
Îndemnul ‘stați acasă’, care până la urmă este o impunere, trebuie să fie urmat de compensații. Atunci toate măsurile astea nu au sens. ‘De-aș mai duce-o până la toamnă/ lelițo Ioană’ a devenit o realitate și pe noi nu o să ne omoare coronavirusul, o să ne omoare foamea. O să ne găsească la toamna mumificați cu stomacul lipit de șira spinării dar neapărat împreună cu ‘ cei dragi’. O să ne încarce într-un sac menajer și o să ne declare victime ale pandemiei. Glorios, n-am ce zice.
Ca să ne impună măsuri și mai autoritare ne prezintă câteva cazuri izolate pe care le generalizează. Adevărul e că 90% din populație respectă autoizolarea iar cei 10% reprezintă pretextul pentru a ne închide definitiv în propriile case.
Începând de astăzi nu ne mai putem duce la spitale pentru afecțiuni cronice decât dacă sunt urgențe. Cine hotărăște că sunt sau nu urgențe ? O să fim o țară de domni Lăzărescu.
Există cineva cu o minte limpede în toată nebunia asta ? #stați acasă nu e suficient.