Disperații

Ne lăudăm că suntem un popor cu simțul umorului. Așa am învins noi dictatura comunistă, făcând bancuri cu Bulă. Noi râdem de alții atunci când râsul e pe noi. În realitate n-am învins nicio dictatură comunistă, din contră, comunismul ne-a afectat iremediabil fibra națională. Dacă nu era contextul internațional noi și astăzi ne-am fi uitat două ore la televizor și am fi ascultat ‘Șopârlița’ pe întuneric spunându-ne bancuri cu Ceaușescu, Reagan și Brejnev.

Astăzi iese la suprafață adevărata noastră fire, în fața morții ne comportăm ca niște animale disperate duse la tăiere. Mai este foarte puțin și începem să ne dăm în cap pe stradă, așa am văzut noi la televizor că ne spun specialiștii, să-i luăm la șuturi pe ăia care tușesc. Când o să înceapă să tușească toată România ne vom canibaliza. Doar noi avem vorba aia: ’decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta’.

Tinerii se bucură și fac mișto, lasă că o să moară doar pensionarii, noi suntem puternici și o să trecem peste gripă. Cu toate că s-au închis școlile îi tot văd plimbându-se de colo, colo de zici că au terebentină și nu pot sta în casă. În realitate nu le pasă. Pensionarii ăia de care vorbesc sunt chiar bunicii lor și cam asta e toată solidaritatea între generații la noi.

Bătrânii pensionari votanți disciplinați ai comuniștilor sunt revoltați că se întorc ‘italienii’ în țară. Chiar dacă le-au trimis lună de lună bani de medicamente până acum, azi se leapădă toți de ei, românii ăștia din Italia nu mai sunt ai noștri.’ Le-a trebuit să plece, să stea acolo, de ce să vină să ne infecteze. Dacă au votat cu Johannis, așa le trebuie’. Cam asta e toată logica de mămăligari ca și cum la porțile raiului îți cere sfântul Petru buletinul să vadă cu cine ai votat.

Ca un popor creștin,ospitalier, cu frica lui Dumnezeu suntem gata să-i trimitem la rug pe toți, vinovați închipuiți sau nu, să scăpăm noi. Asta până când o să ajungem să fim chiar noi arși în piața publică. La sfârșit o să primească familia noastră, dacă va mai exista, o scrisoare:’Dintr-o regretabilă eroare….. ‘.

Fiind o națiune aplecată către zvonuri și exagerări dăm crezare oricăror informații obscure spuse de un vecin în șoaptă la colțul blocului. Ieri toți cetățenii capitalei aflaseră că se va închide orașul. Oficialii au dezmințit însă noi nu-i credem, și e normal să nu-i credem la cât am fost mințiți. Realitatea e că situația este atât de schimbătoare încât nimeni, nici oficialii și nici noi, nu putem știi ce va fi mâine.

Am avut grijă să avem biserici, cât mai multe biserici, primăria Capitalei a sprijinit cu o suma importantă construirea Catedralei Mântuirii Neamului. De spitale nu au mai fost bani, primăria ne-a prezentat un filmuleț și o macheta cu un proiect de viitor. Viitorul ăla e atât de îndepărtat încât ne gândim la el ca la o iluzie. Poporul a vrut biserici, să pupe moaște, să cânte psalmi, să se roage. Astăzi nu sunt ventilatoare pulmonare, nu sunt paturi, nu e suficient personal în spitale. Cam așa ne-am făcut noi planurile.

Suntem campioni mondiali la dat sfaturi, mai ales dacă nu stăpânim problema noi suntem cei mai în măsură să-i lămurim pe alții. Vedem asta la televizor în fiecare zi, toată lumea vorbește despre orice. Și așa suntem cu toții, în particular. În fiecare zi o grămadă de oameni îmi explică, mă luminează, îmi arată calea, iar dacă eu nu înțeleg să fac ce vor ei încep să mă certe, să mă disprețuiască, să mă amenințe. De la asta până la smintirea generală nu mai e decât un pas. Iar unii continuă să toarne gaz pe foc fără să realizeze că după ce ne vom incendia casa nu va mai rămâne nimeni viu, nici ei. Eu încă nu am auzit pe nimeni, politician, ziarist, băgător-de-seamă, spunând la televizor în modul cel mai onest cu putință despre o temă:’ Va rog să mă scuzați dar nu pot să-mi dau cu părerea pentru că nu stăpânesc subiectul acesta, nu știu’. Pe de altă parte dacă avem moderatori isterici, invitați isterici, analiști isterici, este pentru că așa vrea publicul, circ, scandal, ceartă.

Nu știu cum de nu reușim să ne găsim și noi un echilibru între cele două reacții generale, pe de o parte pe unii nu-i interesează iar pe de cealaltă parte pe alții situația ii face paranoici. Să ne păstrăm o decență, un spirit umanitar, să respectăm regulile. Să ajutăm dacă putem dar fără să dojenim și mai ales să terminăm odată cu vorbăria goală.