Costinești- stațiunea tineretului

Am prins peștișorul de aur. Peștișorul ăsta de aur al meu e mai gras decât ăla clasic și îndeplinește o singură dorință. I-am cerut un fapt banal, să mă întoarcă în urmă cu 30 de ani pentru o călătorie în timp.

E o arșiță uscată ce învăluie trupurile prăjite ale turiștilor indiferenți. Stațiunea geme de lume, în special studenți dornici să muște din felia de viață ce se întinde înainte ca o plăcintă dobrogeana. Nu existau plăcinte dobrogene la tonetele de pe plajă, doar sandvișuri cu salam de vară. Sunt câteva pizzerii, una chiar în discoteca Ring unde poți să-ți iei pizza la felie mai ieftin. Un grup de studenți restanțieri tocmai a sosit de la București călătorind ‘cu nașu’. Sunt în anul întâi la Politehnica și în funcție de ceea ce vor face în toamnă vor fi în anul doi, dar toamna e departe. Călătoria ‘cu nașul’ nu e ceea ce crede lumea, adică să-i dai controlorului jumătate din bilet sau măcar ceva simbolic, nu, nu-i dai nimic. De la Constanța până la Costinești nașul i-a urmărit prin tot trenul, intre stații alergau din vagon în vagon făcând un mare haz de isprava asta iar când trenul oprea coborau și alergau de la ultimul vagon la primul. Dacă se întâmpla însă să fie ajunși la un moment dat de cerberul ceferist se ascundeau în toaletele de la capătul vagonului unde mirosea groaznic a urină și vomă. Studenții nu aveau bani pentru bilet de tren însă sigur aveau bani de bere. Cazarea era la alegere, în hotel câte cinci minim în cameră de doi, la gazdă unde primeai o saltea și dormeai în pod sau direct pe plajă la cort. La hotel Forum se cazau numai barosanii, copii de securiști și activiști. Nimeni nu-i invidiau, duceau o viață de râme, nu gustau frenezia lipsurilor înfruntate cu vigoarea tinereții. Mai erau și studenții emeriți, veniți în tabere organizate de facultăți la niște bungalouri mai decente, integraliști tocilari. Grupul ăsta de studenți pe care l-am urmărit se va campa direct pe nisipul încă fierbinte al plajei. Hotărăsc să mă apropii de ei pentru că știu sigur că mă vor accepta în compania lor, ei spera să mai poată bea ceva gratis de pe mine. Cine doarme cu cine, unde și când sunt întrebări inutile pentru că toată lumea știe, ‘la mare nu vii să dormi’, dormi acasă la maică-ta cât vrei tu. Plaja e pe cât de întinsă pe atât de plină de oameni, nu sunt locuri să-ți întinzi un cearceaf. Noii mei prieteni au găsit un loc gratis pentru pus corturile, spre Epavă, sunt și câteva petice de iarba care vor fixa piroanele de ancorare mai stabil. Au corturi simple de două persoane. Sunt și câțiva din Ardeal care vorbesc molcom și nu se grăbesc, în schimb au palinca. Restul sunt din București. Se aud melodiile la modă puse de Radio Vacanța iar în zare se profilează Obeliscul mirat și el de atâta forfotă. Am impresia că doar el îmi știe secretul.

S-a lăsat seara iar băieții se pregătesc să meargă la discotecă, cea mai tare metodă de socializare, de agățat, de băgat în seamă, de combinat. Practic dacă nu mergi la discoteca nu exiști. Apoi plimbările nesfârșite pe faleză de la un capăt la altul al stațiunii. Soarele apune învăluit în mister de mii de ani și va face același lucru ignorând trecerea vremii. Unul din studenți stă pe buza coastei stâncoase privind în zare, pierdut, la Epava.

-          Epava asta e un martor statornic ar tuturor celor care au trecut pe aici. Dacă ar putea să vorbească am putea să știm ce a fost și ce va fi – spune el filozofând.

-          Tu ce crezi că va fi ? – îl întreb eu tatonând terenul

- Nu știu și nici nu-mi pasă – închide el ușa discuției deschisă de mine

- Eu știu, îl provoc eu. La replica asta s-a întors curios și entuziasmat. Crede că sunt un fel de ghicitor sau poate un futurolog cum a auzit el la radio, de la Alexandru Mironov, că se cheamă ăștia ce se ocupă cu știința viitorului.

-          În viitor oamenii vor fi conectați permanent intre ei, vor avea acces la o bază universală de informație, nu va mai fi nevoie să împrumuți cărți de la bibliotecă, le vei găsi imediat prin acesta conexiune. E vorba despre calculatoare.

-          Da, am citit despre așa ceva, am văzut și câteva filme SF. Te cred

-          Oamenii vor socializa direct pe această rețea care se va numi internet, vor putea să citească, să vadă filme, să comunice video în timp real, vor putea să-și facă cumpărăturile de la magazinele din rețea, vor putea chiar să lucreze cu ajutorul internetului.

-          Tu de unde știi , ai citit  literatură SF ?

-          Nu , eu vin din viitor – îl șochez eu însă pentru puțin timp. El crede că e vreo șmecherie să-l iau la mișto.

-          Dacă oamenii vor fi așa de relaxați își vor mai face vacanțe? – mă întreabă el încercând să mă provoace.

-          Bineînțeles, însă peste 30 de ani oamenii își vor caută destinațiile turistice pe internet.

-          Cum adică ?

-          Uite, va exista o agenție de turism Christian Tour care iți va oferi un pachet turistic complet. De exemplu, alege tu o destinație.

- O insulă mi-ar place, îmi răspunde el cazând pe gânduri, o insulă mitologică, Creta.

- Pentru ca să-ți faci o Vacanță în Creta vă fi nevoie să intri pe site-ul agenției de turism și să consulți ‘Oferte Early Booking’ unde vei găsi propunerile lor pentru un sejur complet, transport, cazare, masă , activități. Datorită optimizării activităților și a creșterii economice turismul de acest tip va fi unul foarte accesibil pentru toată lumea. Adică prețurile vor fi foarte mici. Nimeni nu va mai pleca în vacanță fără să-și facă rezervări, mai ales dacă pleacă în destinații din străinătate. Poți să vezi fotografii, disponibilitatea locurilor de cazare, hărți, atracții turistice din proximitate.

Între timp s-au adunat și ceilalți băieți, încearcă să afle despre ce discutăm. Când află despre faptul că vorbim despre viitor și când le spun că vin din viitor încep să râdă zeflemitor. Nu mă cred. Știu însă că băiatul creț care privea la început spre Epavă mă crede. Știu sigur.

Acel băiat de acum 30 de ani sunt eu.

Articol scris pentru proba 27 a concursului SuperBlog 2019