Votul - un mare rahat

Una dintre cele mai eficiente păcăleli ale democrației este votul. Adică poporul hotărăște prin vot ce și cum. Hai să fim serioși, votul nu e decât un circ costisitor pentru astuparea gurilor răzvrătite. Dacă mergi la vot și ies ai tăi atunci nu ai de ce să te plângi ca tu i-ai votat, dacă nu ies ai tăi, taci din gură că majoritatea hotărăște, dacă nu ai fost la vot, nu te interesează așa că nu ai voie să comentezi. Oricum ai face rezultatul e unul singur, ciocul mic și joc de glezne, cel puțin pentru încă patru ani, apoi încă patru ani și tot așa.

O altă tâmpenie care se propagă cu repeziciunea aberațiilor necombătute este că cei care au fost votați au dreptate. Am citit de curând alegațiile unuia care proclama votul sfânt. Trebuie să înțelegem limitele votului, prin vot nu se pot hotărî toate lucrurile în lumea asta. Nu se poate hotărî cum va fi vremea mine, nu se poate hotărî oprirea timpului în loc, învierea morților, etc. Având în vedere că votul se bazează pe emoție și percepție nici măcar dreptatea într-un proces nu se poate stabili în mod sigur prin vot. Chiar și în cazul votului electoral nu se poate afirma că poporul a avut dreptate că la votat pe X sau pe Y. O să folosesc deja prea des utilizatul exemplu al Germaniei naziste unde Hitler a venit la putere prin vot popular. De fapt votul are o arie de influență mult mai mică decât este invocată. În plus știm deja că votul poate favoriza una din părți azi și cealaltă parte mâine. Votul este suveran decreta personajul indicat de mine mai sus. Se pare că este suveran doar atunci când îți este favorabil, în caz contrar este discutabil.

Votul este doar o senzație vândută eficient într-o piață consumeristă către naivi.