Opinie

O țară de impostori

Odată cu ieșirea la iveală a cazului doctorului italian care opera în România având opt clase s-a deschis o dezbatere aprigă. Am citit un articol mai vechi al Alinei Mungiu Pippidi intitulat „De ce impostura e o problemă mai mare la români decât terorismul”. În dex impostura este definită ca fiind: înșelătorie, minciună, escrocherie. Impostura nu este pedepsită de lege decât în situația în care produce prejudicii. Se vede chiar în situația infractorului italian cât de greu a fost să fie depistat și probabil că va urma un proces cu o pedeapsa mică, ultima oară în Italia pentru același lucru luase un an cu suspendare. Situația doctorului impostor este una cumva la limita maximă a imposturii. Din acest motiv se da o asemenea importantă cazului, se pune problema de exemplu dacă un cetățean , oricare ar fi el, ar preferă să fie operat pe creier de exemplu, de un medic care nu are această calitate. Asta e o limită.

Până la această limită însă există numeroase persoane care mint, înșală, escrochează în legătură cu arogarea unor calități pe care nu le au. Iar asta pornește dintr-o mentalitate străveche și bine acceptată că „hoțul neprins e negustor cinstit”. Oamenii ăștia de foarte multe ori se află printre noi, de foarte multe ori ne dăm seama că sunt doar impostori însă societatea în ansamblu este extrem de tolerantă. Pornind de la fabricile de diplome care conferă calități diverse unor persoane ce au cunoștințe discutabile până la situații în care actele de studii se măsluiesc, CV-urile se încarcă cu tot felul de școli exotice inexistente ori neabsolvite, toate astea sunt acte de impostură tolerată. Ce diferența este între o nulitate care are o diplomă luată la o facultate făcută prin corespondență la Strehaia și acest doctor cu opt clase? Ce diferența este între unu care spune că a studiat la o universitate inexistentă din Canada și acest doctor?

Am întâlnit în diferite situații absolut întâmplătoare persoane care își arogau titluri de profesor, doctor, inginer, etc , stând la coadă la administrația financiară de exemplu, ulterior am aflat că nu aveau aceste calități. Oamenii ăștia se dădeau altceva strict din motive de frustrare. Vroiau să aibă o anumită greutate în societate bazându-se pe o calitate falsă, pe o impostură. În sensul asta facebook-ul e cel mai bun exemplu, acolo toată lumea scrie ce vrea despre el fără a putea fi verificat .

Atitudinea de toleranță a societății actuale, moderne, grăbite, dezinteresate, concentrate numai pe interesele individuale egoiste, alterează grav calitatea comunității. Alina Mungiu Pippidi în articolul ei spunea că principala cauza a tragediei de la Colectiv este impostura și cu siguranță avea dreptate. Eu cred însă că nivelul de trăi foarte scăzut în comparație cu cel din vest, încetineala asta în încercarea de a ne apropia de standardele din Europa, calitatea proastă a sănătății, a educației, a culturii din România sunt rezultatele imposturii. Avem pe de o parte o mare masă de impostori iar pe de altă parte o mare masă de toleranți la impostură.

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.