Ideea acestei postări mi-a venit după ce am văzut un reportaj făcut de o domnișoară cu niște sportivi de culoare(așa se spune political corect la negrii). Reporterița entuziasmată îi agresa cu microfonul și îi întreba neîncetat dacă au mâncat sarmale, mâncare tradițională românească. Băieții nu auziseră în viață lor de așa ceva, priveau mirați neștiind ce să răspundă spre marea satisfacție a duduiței.
În realitate noi am împrumutat sarmalele, ca multe alte lucruri pe care astăzi ni le-am asumat. de la ocupanții turci. Sarmak în turcă înseamnă „a înfășură”. Felul ăsta de mâncare a fost răspândit în perioada imperiului otoman în toată Europa centrală și de Est. Bineînțeles că de-a lungul timpului și în funcție de locul unde se făceau, sarmalele au cunoscut diferite modificări ale rețetei originale. Deci originea lor este orientală. Sarmalele nu se mănâncă cu obstinație numai în România. La un moment dat, aflat în situația de a invita niște delegați străini la o masă tradițională, am ales să-i surprind cu sarmale. Din păcate pentru mine, delegații din țările estice din grup, știau deja despre ce vorbesc. Am stat apoi și am dezbatul subiectul sarmalelor toată seară și am convenit că se folosesc la nunți, botezuri, parastase, Revelion, Crăciun, etc, exact în același context ca și la noi. În Serbia chiar așa se numesc sarma.
.
Îmi pare rău să mai spulber un mit dar o fac doar de dragul adevărului. Rețete nu va dau că le știți voi mai bine va doresc doar poftă bună.