Vaccinarea și neîncrederea în stat

foto www.romanialibera.ro

Vaccinarea în România a început foarte bine și s-a terminat foarte prost. Suntem ultima țară din Europa la procentul celor vaccinați, poate Bulgaria să ne fie tovarășa în această contra-performanță. La noi s-a vaccinat 30% din populație în condițiile în care media europeană este de peste 60% cu un target de 70%. Un dezastru care ascunde în spate mult mai mult decât niște cifre seci.

Am putut să constat în mod concret opoziția la vaccinare chiar și în familia mea, în afară de mine și soția mea nimeni nu s-a mai încumetat. Au prins mai mult teoriile cu virusul făcut în laborator și vaccinul care o să decimeze populația vârstnică, astfel se vor salva fondurile de pensii. Nu am reușit să conving pe nimeni pentru că oamenii sunt mai atrași de povești întortocheate, fără dovezi sau logică, decât de lucruri simple și clare. E adevărat că dacă eram pe vremea lui Ceaușescu s-ar fi aliniat toți ‘’inteligenții’’ ăștia fără să crâcnească la centrele de vaccinare. 99.9%, pun pariu, exact ca la alegerile din timpurile alea. Nu-mi aduc aminte ca să fi contestat cineva sau să se fi opus când a fost accidentul de la Cernobil și ne-au dat pastila aia de iod. Dar în democrație poți să-ți expui orice teorie, oricât de fantasmagorică, fără niciun risc. Există chiar doctori care în mod direct sau indirect își sfătuiesc pacienții să nu se vaccineze. Rămâne întrebarea, cum de în occident, pe care îl considerăm noi mai civilizat, s-au vaccinat 70% iar la noi numai 30%. Că suntem noi deștepți, ăsta e răspunsul.

Odată cu eliberarea lui Dragnea au reînceput teoriile conform cărora sunt niște forțe străine, imperialiste, rele, care vor să-i elimine pe patrioții români. A fost reanimat Năstase iar undeva în subsidiar chiar și Voiculescu a clipit. Nimeni nu se întreabă în mod simplu dacă oamenii ăștia nu au fost condamnați chiar pentru faptele pe care le-au comis.  De ce trebuie să facem niște eroi din infractori notorii. Poate că asta ne vine din dragostea pe care comuniștii ne-au insuflato pentru haiduci, haiduci care nu erau decât niște tâlhari la drumul mare, în fond și la urmă urmei.

Există în România o mare masă de oameni care trăiesc în trecut, dar nu în trecutul comunist, nu , trăiesc în trecutul medieval, ăla cu boieri, cu argați, cu parastase, pomeni, și sfeștanii. Populația rurală este încă 50% din totalul populației din România. Rata de vaccinare la țară a fost foarte mică, sărăcia în schimb e foarte mare. Educația se află în suferință însă votul roșu e cel mai sus la țară. Pe măsură ce ne apropiem de orașe vedem că lucrurile astea se schimbă, crește rata de vaccinare, crește nivelul de educație, scade votul roșu, nivelul de trăi și de civilizație e mai ridicat.

Am decriptat în rezultatele proaste privind vaccinarea anti-Covid din România o neîncredere generală a populației în stat. Și nu e vorba de o neîncredere punctuală, acum, pentru acest proiect, e vorba de o neîncredere cronică, adâncă, provenită din traumele istoriei. Cetățenii nu cred nimic din ceea ce statul le comunică, sau în cel mai bun caz sunt suspicioși. Au și motive să se comporte astfel, statul nu a fost decât un organ opresor, mincinos și jefuitor de foarte multe ori. Românii au fost de-a lungul istoriei sub diverse ocupații și au trebuit să-și dezvolte din instinct de supraviețuire un sistem de raportare la puterea de ocupație. În niciun caz nu s-a bazat această relație pe încredere. S-a bazat mai mult pe subminare, pe viclenie, pe șmecherie. Nu degeaba la noi sunt celebre poveștile cu Păcală și Tândală. În felul acesta s-a format în mentalitatea comună ideea potrivită căreia statul este dușmanul. Astăzi suntem la puțin peste o sută de ani de când existăm ca stat independent. În perioada asta nici statul nu a făcut eforturi să se apropie de oameni, să le dea impresia că țara asta e a lor, că banii lor din taxe și impozite nu se fură pentru averile unor politicieni veroși. Din contra, statul a fost în permanentă în slujba unor grupuri de interese iar cetățenii, românii, s-au văzut în permanentă trădați și atunci au apelat la sisteme de apărare.

Realitatea cea mai crudă din acesta experiență este că românii nu au încredere deloc în instituțiile statului. Iar fără încredere nu se poate construi nimic. Este adevărat că tot românii sunt cei care îi trimit acolo pe cei pe  care mai apoi îi înjură.  Cumva ne merităm soarta.