Pentru șobolanii care se uită băloșind,

Am ascultat niște psihologi de ocazie, adică din ăia care își dau cu părerea despre orice fără să aibă studii științifice în spate, doar o diplomă uneori îndoielnică, spunând că pentru mulți oameni facebookul e un motiv de frustrare. Adică se uită ei, frustrații, la pozele altora și constată cât de mizerabilă e viață lor, că ei nu au poze, nu au viață de cuplu, că nu vizitează, nu merg nicăieri, nu mănâncă nimic fantastic. Și trăgeau concluzia băgătorii ăștia de seamă că facebookul e rău, un pericol, un factor depresiv. Trec peste faptul că tehnologia și viteza de comunicare nu ține cont de părerea lor, lumea înaintează. Dar hai să ne uităm și în viață reală, frustrații ăștia sunt peste tot. Sunt oameni mediocri, și când spun mediocri nu mă gândesc la pregătirea lor profesională, nu, din contra, unii dintre ei sunt chiar foarte bine pregătiți, sunt mediocri din punct de vedere al inteligenței sociale. În principiu oscilează între două stări, o stare de autosuficiență în care au o părere excepțională despre ei și ceilalți sunt răspunzători pentru nerealizările lor și, o stare profundă de cădere în depresie. Ei sunt oricum frustrați în viață reală însă nu-și manifestă această frustrare așa cum o pot face în față unui calculator, singuri, cu lumina stinsă în cameră. Gândurile astea nu sunt de la facebook, nu, astea sunt din străfundul minților descompuse. Pe ei îi deranjează că alții o duc bine, că fac câte ceva, etc. Pentru că ei nu fac nimic, doar spionează pe gaura cheii făcând comparații și împărțind vinovații. Îi mai aud vociferând că de ce postează unii și alții fotografii din vacanțe, mâncare, își dau check-în prin diverse locații, vezi doamne că ‘se laudă’. E uite, pe mine unul, nu m-au deranjat niciodată postările astea. Frustrații de pe facebook-ul de azi sunt frustrații dinaintea rețelelor de socializare de pe net care erau deranjați imediat când auzeau că cineva a făcut ceva, și-a cumpărat ceva, a fost într-o vacanță, etc. Erau o grămadă și înainte, nu se manifestau însă acumulau și răbufneau când nici nu te așteptai. Dacă aș fi fost în locul marilor psihologi de televizor le-aș fi recomandat oamenilor care simt așa ceva, și sunt slavă Domnului, se vede din comentariile lor răutăcioase, să meargă la terapie psihologică, ei sunt problema nu facebook-ul. Ei și viețile lor în care trăiesc nemulțumiți. Iar viețile lor așa cum sunt ele sunt rodul deciziilor pe care le-au luat. Degeaba încearcă să refuleze în alte direcții, deciziile au fost ale lor iar efectele sunt tot ale lor. Nu o să poată să alinieze ei lumea după rigorile lor, din contra, ei trebuie să se alinieze după mersul lumii.

Am mai văzut un articol tot legat de facebook, unui tip i-a fost refuzată angajarea pe motiv că nu avea profil de facebook. Dar oare câți au fost refuzați la angajare pe motiv că aveau facebook ? Dar oare câți au fost judecați de frustrați fără ca nici măcar să aibă posibilitatea să se justifice sau să se apere ?

Umblă unii cu niște CV-uri contrafăcute, își pun tot felul de realizări, studii, mastere, etc care nu există în realitate, culme e că sunt și angajați(doctori falși, cumpanasi falși, chiar și directorul de la Electrică). Până la urmă ce e vulgar în a fi onest,cinstit și deschis ?

Tot îi aud că nu vor să fie urmăriți, că le ascultă cineva telefoanele, etc. Trec peste faptul că sunt nimeni, nu interesează pe nimeni de viețile lor, dar ce au așa de extraordinar de ascuns ?

Paranoia în masă, șerpărie ieftină, sobolanime de subsol. Eu le zic ăstora să meargă la biserică, să meargă la doctor, să meargă la mănăstire, dacă nu pot ,măcar să mai iasă și ei din casă, să mai meargă la piață, la mall, la circ, ..să se mai aerisească la cap.