E vorba mai degrabă de manifestarea agresivității prin înjurături directe,ironii grosolane sau afirmații defăimătoare. Toată lumea e de acord că agresivitatea din mediul on-line a crescut la cote alarmante. E suficient să citești un articol dintr-un ziar on-line important din România și ai să găsești la secțiunea de comentarii o grămadă de lături revărsate abundent din diferite guri anonime. Am văzut la case mari dar am văzut și la mine și atunci am decis să mă documentez un pic asupra fenomenului. Bineînțeles că am ales să ignor asemenea ieșiri în decor însă mă interesează ce îi mână în luptă pe oamenii ăștia, pentru că efectiv cetățenii sunt frământați de forțe întunecate lăuntrice ca de niște demoni.Cazuri patologice, din păcate fără prea multe șanse de vindecare.
În tot circul ăsta de bâlci de țară participă și cei de pe margine care găsesc o distracție interesantă în a reproduce cu vădită plăcere și satisfacție înjurăturile proferate. Este ca și cum ei au făcut-o, așa se simt și de fapt așa și este.
Agresiunea de pe net este o refulare, o frustrare, o descărcare nervoasă, o manie sadică sau pur și simplu chef de ceartă. Am citit câteva materiale publicate despre subiectul ăsta care au explicații interesante. În momentul în care un utilizator intră în contact cu o opinie în contrast evident cu propria opinie tendința naturală este de a egaliza cele două opinii diferite printr-o ieșire agresivă, o înjurătură. Pe net este foarte simplu pentru că există condiții favorizante : utilizatorii nu sunt cunoscuți,distanța e mare, nu există un contact direct care ar nivela diferențele,senzația agresorului că nu contează ce face el. Există la limita o categorie specială, denumită troli, formată din oameni puși pe ceartă, sadici, maniaci, care se ocupă numai cu provocarea de agresivitate pe internet. Potrivit unui studiu făcut pe 400 de utilizatori 6% dintre aceștia erau troli.
Revenind la cei care înjură în mod comun pe internet, fără argumente, fără o minimă politețe, nervoși și revendicativi, psihologii sunt de acord că ei manifestă o frustrare. Cu toate că pe moment ei își rezolva frustrarea prin descărcarea nervoasă de pe rețelele de socializare ulterior se pare că ei devin și mai frustrați și mai dependenți de agresivitate, de implicare în conflicte. O altă analiză arată că cei frustrați în acest mod denotă o durere dar și o dorință de a se arăta superiori.
Creșterea nervozității a crescut odată cu derapajele de limbaj din mass-media și de pe scena politică din România. Ce poți să aștepți de la niște simpli muritori când pe toate canalele de televiziune jurnaliștii și politicienii se bălăcăresc ca la ușa cortului, se acuză, se jignesc mai rău ca într-o troacă de porci. Emisiunile așa-zis de pamflet din grilele televiziunilor promovează înjurături în direct în cel mai grobian mod.
Căderea asta în manifestări de tip verbal violent a societății românești în ansamblu e o boală, o boală grea și fără tratament. În ceea ce mă privește încerc să mă țin cât mai departe de mediul asta infect, îi rog pe cei care mi-au umplut de flegme secțiunea de comentarii să și le ia înapoi, pentru mine ei nu există. Nu mă cobor într-o dezbatere cu niște oameni inapți pentru așa ceva pentru că aș deveni exact ca ei.
Pentru asta să știți că există cabinete de psihologie sau psihiatrie și va sfătuiesc să va faceți programare.