Internetul ne tâmpește

E un lucru pe care noi deja îl știm, internetul agresează neuronii. Este un volum imens de informație care în final nu mai poate fi asimilată. E demonstrat științific că există o limită. Din experiență mea umilă am observat privind statisticile că foarte mulți cititori se mulțumesc să citească titlul și preferă în orice caz pozele în locul textului iar dacă ai și o fotografie cu o domnișoară hulpavă succesul este garantat. Poți să faci toată filosofia lumii, să concepi cele mai iscusite texte, două fese de muiere te vor aruncă în derizoriu. Scriu din ce în ce mai scurt, o să-mi înghit toate cuvintele până nu o să mai rămână decât punctele de suspensie, textele lungi plictisesc de moarte. Asta e comoditatea omului modern, așa sunt și eu, nu vreau să citesc maculatură, prefer un titlu scurt și la obiect cât mai concentrat, dacă se poate în două cuvinte, al meu are acum trei, și în rest poze. M-am uitat în clasamente și merg bine blogurile cu mâncare de unde am tras concluzia că pozele cu mâncare ne țin de foame. O să uităm să și vorbim, o să ajungem niște oligofreni care mormăie grăbiți prescurtări. Dar e bine că putem comanda mâncare chinezească de pe net.