Oamenii care au copii si oamenii care nu au

Nu analizez faptul de a face copii, de dorința de a procrea. Pana la urma este un aspect care tine de împlinirea in viata. Este manifestarea naturala a ființei noastre animalice, este esența vieții oamenilor pana la urma: nașterea unui copil. Dar pot sa înțeleg, în virtutea libertății de gândire, ca exista oameni care aleg sa nu facă copii. In discuție este vorba strict de cei care decid de comun acord sa nu facă copii.

M-am hotărât sa scriu rândurile astea ca un răspuns pentru un articol publicat de o doamna respectabila care considera ca problema asta poate fi rezolvata trecând-o în domeniul miștocarerilor puerile.
Adica la întrebarea asta, de ce nu faci un copil ? doamna asta găsea o mie de răspunsuri care mai de care mai tâmpite care se doreau o banalizare vesela a unei asemenea probleme.

Sunt oameni care își doresc copii și din diverse motive nu pot avea. In ziua de azi s-au dezvoltat foarte multe tehnici de a aduce pe lume un copil astfel încât multe cupluri fără nici o șansa au ajunsa sa devina părinti. Bineînțeles ca aceste cupluri au dus o lupta intensa, au cheltuit bani, au sperat , au dorit și în cele din urma au fost dăruite cu prunci. Din păcate in momentul in care începi sa faci din acesta problema o bagatela, adică ceva la nivelul cumpărării unui sac de cartofi din piața, pe care il cumperi sau nu il cumperi după cum ai chef, din start ai pornit greșit. Lucrul acesta este foarte important, poate cel mai important din viata unui om alturi de nașterea si moartea sa proprie. Daca cineva își ichipuie ca face misto de asa ceva atunci ar trebui sa se gândească cum ar fi sa facă mișto de propria viata, adică cum ar fi sa moara mai bine decât sa debiteze tâmpenii. Oamenii ăștia care nu au trăit decât o fracțiune din viata lor și au pierdut chiar esența vieții omului dar se grăbesc sa facă glumite fără sare și piper dau dovada de prostie în calitate pura.

Este normal sa nu ma pot înțelege cu un om care nu are copii. Un om care are copii are cu totul si cu totul alte repere decât un om care nu are copii. Este ca și cum un om treaz vrea sa se înțeleagă cu un om beat.
Eu nu fac parte dintre aceia care spun ca venirea pe lume a unui copil iți produce o fericire în viata. Este posibil sa realizezi ca iți implinesi menirea pe pământ si acest lucru sa iti producă o stare de mulțumire. Uneori poate sa fie o mulțumire exprimata mai efervescent. Insa in esență venirea pe lume a unui copil si transformarea ta din adult in părinte implica asumarea unor responsabilități. Din acel moment părintele poarta grija si sarcina de a se ocupa de un alt om, un pui de om. Aceasta responsabilitate nu înseamnă neapărat o fericire nemaipomenita, ba mai mult chiar, înseamnă sacrificarea timpului petrecut in folosul personal pentru copil, înseamna cheltuieli in plus si in general impune o serie de limite si sacrificii. Toate aceste lucruri sunt liber asumate. Toate aceste lucruri nu sunt cunoscute de un om care nu are un copil. Din acest motiv afirm fără doar sau poate ca un om care are nu copil nu poate sa discute cu un om care nu are copii. Nu au aceiași raportare la viata.
Si pana la urma este vorba de ceva foarte important, este vorba despre viata unui alt om, poate un om care va hotărâ sa nu facă nici el copii.