În fiecare an de 15 ianuarie apare un cor de bocitoare(vorba lui Andrei Gheorghe) care chițăie fonfăit pe nas aceleași platitudini în limba de lemn grăbiți să-și marcheze prezența în spațiu public. Nu știu de ce dar toată ziua mi-au venit în minte versurile :
Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
Când am ajuns acasă am recitit Srisoarea I-a care e de o mie de ori mai valoroasă decât Scrisoarea a III-a pe care am tot învățat-o noi la școală.
Dacă ar fi trăit Eminescu astăzi cu siguranță i-ar fi luat la mișto pe toți închipuiții ăștia semidocți și aroganți. Nu suporta glorificarea, nu suporta canonizarea, și mai ales nu suporta politicienii. Exact ceea ce nu și-a dorit asta i s-a întâmplat, a devenit un simbol sanctificat. Toți se duc la pupat moaștele lui Eminescu, unii din fățărnicie, alții din prostie.
Ce soartă a avut Eminescu și ce soartă au poeții astăzi, ce s-a schimbat? Absolut nimic. În ființă lui, poporul român urăște poeții, îi marginalizează, ii desconsideră, ii batjocorește. Expresia ironică: ” e un poet” descrie totul despre opinia românilor referitoare la poeți. Îmi vine să vărs când tot aud platitudinile „Luceafărul poeziei românești”, „poetul nepereche” și altele. Băi scriitorul care te-ai apucat tu să scrii despre Eminescu, tu nu ai mai multă imaginație decât să tot reiei niște formule comuniste răsuflate?
Cu binecunoscuta noastră fățărnicie vorbim o zi de Eminescu când de fapt nu ne interesează deloc subiectul. Nu vrem să știm exact ce a scris, ce a gândit și mai ales ce a greșit, pentru că Eminescu, contrar opiniei generale, a și greșit. Doamne ferește să spui asta, ești linșat de gardienii morali ai spiritului național.
Mă uit la fotografia lui Eminescu la 39 de ani, ultima. Îmi amintesc că în școală mi se părea foarte bătrân, 39 de ani, un boșorog, mai ales în contracdictie cu fotografia de la 19 ani. Astăzi nu mai cred asta, îl văd chiar foarte tânăr.
Oare cum ar fi scris astăzi Eminescu? Despre ce ar fi scris? Ar fi fost linșat în presă de tot felul de deontologi. De sărac tot sărac ar fi rămas, România nu e țară în care poeții să se îmbogățească.
Lasă că are cine să se îmbogățească în țărișoara noastră.