Mai oameni buni, au trecut aproape 30 de ani de la Revoluție și noi tot ca un neam de fomiști ne comportăm. Îmi amintesc că pe vremea comuniștilor șpagă cea mai apreciată era în produse: carne de porc, pui, găini, ouă, unt, țuică, peste și alte asemena. De Paști se declanșa operațiunea MOV, miel, ouă, vin, toată suflarea se mobiliza, între bătut de covoare și încărcat sifoane să facă rost(ce ne place nouă cuvântul ăsta) de cele trei ingrediente obligatorii. Comerțul asta barter era limita sărăciei în care ne zbăteam. Atunci înțelegeam, alimentarele erau goale, dar acum nu mai înțeleg. O liftieră dintr-un spital de copii bolnavi de cancer cere și ea să primească un pachet din pachetele copiilor. Așa, ca un fel de dijmă. Așa se obișnuiește, zice ea, când nu primește ce vrea se supără. Apoi revine directorul spitalului cu precizarea că are 20 de ani vechime în spital, că a glumit și că așteaptă o plângere de la cel care a pățit nefericită întâmplare. Noi chiar trăim aici într-o lume a absurdului. Aflăm cu acesta ocazie și salariul unui liftier la spital e între 1.800 și 2.200. Bineînțeles că e un salariu mizerabil ca toate salariile din patria noastră. Însă nici atât de mizerabil încât nu putea celebra deja liftieră să-și cumpere pe propriile picioare și pe banii ei ce ar fi găsit în pachețelele ale. Directorul vrea să o scoată, că e veche, că a glumit. Eu nu cred deloc că a glumit, știm cu toții cum merg lucrurile în spitale, totul începe de la portar, adică ne furam singuri căciula. Domnul director ori se face că nu știe ori dacă nu știe ar trebui să plece. De fiecare dacă în spitale când duci pe cineva trebuie să te asiguri că-i lași bani schimbați să dea la toată fauna asta de auxiliari, portari, brancardieri, infirmieri, asistente. Cu doctorii am văzut că s-a mai schimbat și oricum acolo nu mergi cu bani schimbați. În continuare la noi lumea se bucură la un pachet de cafea, la o ciocolată de parcă asta le rezolva cumva viață. Dacă liftieră asta e veche stau și mă gândesc câte pachete a primit sau a cerut ea din pachetele pentru copiii bolnavi din spital. Bucătăresele de la cantine continuă să fure mâncare de la bătrâni, copii, bolnavi, grase cât zidul Berlinului și nesimțite le vezi cum pleacă pe la două opintindu-se cu două, trei papornițe în care îndeasă orice găsesc bun de dus acasă. Exact ca pe vremea ailaltă. Pentru oamenii ăștia nu a trecut vremea, pentru ei nu s-a întâmplat nimic în ăștia 30 de ani, au rămas și probabil așa vor muri niște fomiști. E revoltător și aș spune că trebuie să fie dați afară.
Din păcate sunt foarte mulți așa, dacă nu chiar toți, și când mă gândesc la asta mă apucă sila.