Greviștii de astăzi

Niciodată nu e timpul pentru o grevă. Absolut tot timpul sunt rațiuni mai înalte decât dorințele salariaților, rațiuni naționale, de securitate, de stat, orice, care trebuie să-i oblige să renunțe la protest, să-i facă să accepte orice, să le închidă gura. De fiecare dată se urmărește același scenariu, se pornește prin ai discredita pe liderii de sindicat, se publică salariile angajaților de foarte multe ori cu exagerări rău-intenționate, se contestă greva la tribunal, opinia publică se mobilizează împotriva greviștilor și în cele din urmă se instrumentalizează spărgătorii de greva cu amenințarea că ceilalți vor fi dați afară și li se vor imputa pagubele.

Și eu am fot grevist, când lucrăm la CFR. Niciodată nu era oportun să facem grevă, blocăm economia, aduceam prejudicii societății, eram niște îmbuibați nenorociți care nu știam cum să ne mai numărăm banii pe care îi întorceam cu lopata. Liderii de sindicat au fost eliminați, cumpărați, amenințați, astfel încât să nu mai îndrăznească nimic. Au urmat concedieri masive, sute de mii, da, sute de mii de familii au fost afectate, unii colegi s-au reorientat, alții s-au îmbolnăvit, o parte au murit de-a dreptul. Grevele de care vorbesc aveau loc pe la sfârșitul anilor 90. Astăzi CFR-ul e o ruină, salariile sunt mizerabile, oameni cu experiență de-o viață,  care pe lângă pregătirea specială sunt și încărcați cu o responsabilitate mare,  sunt plătiți ca un paznic de la supermarket. Scapă cine poate, unii au ajuns căpșunari, alții oale și ulcele. Azi nu se mai găsesc profesioniști în calea ferată, e criză acută de mecanici de locomotivă, de revizori de vagoane, de manevranți, se anulează trenuri din această cauza. Condițiile de lucru sunt mai rele decât atunci când s-a construit prima cale ferată în România.

Dacă e un lucru care ne caracterizează ca și societate acela e lipsa crasă de solidaritate. Nimeni nu are o minimă înțelegere pentru problemele celui de lângă el, nimeni nu are timp să asculte, să înțeleagă. Politizarea demersului sindical este în mod evident o greșeală, liderii care sunt membrii de partid cu funcții și butoane fac foarte mult rău. Trecând însă peste toate acestea important de știut este ce vor de fapt muncitorii. În stațiile de autobuz călătorii îi înjură pe șoferi și vatmani. Călătorii aceștia sunt la rândul lor niște salariați abuzați fiecare la locurile lor de muncă, nu îndrăznesc să-și ridice vocea pentru că ar fi concediați pe loc. Și atunci se solidarizează într-un gest inexplicabil cu administrația inflexibilă. Dacă ei nu pot să nu poată nimeni. Corporatiștii revoltați de perturbările din trafic glumesc pe tema relațiilor de muncă din birourile lor frumos amenajate în clădirile de sticlă. Îi spun simplu, sclavagism pe plantație. Nimănui nu-i trece prin cap să schimbe lucrurile. De frică.

Într-o societate în care bogații devin și mai bogați, săracii devin și mai săraci, orice împotrivire trebuie înăbușită. Se tot vorbește despre dialog, un dialog al surzilor, nimeni nu ascultă. Să fim serioși, cine crede că doleanțele muncitorilor au fost ascultate ? Nici măcar acum , în al 12-lea ceas, administrația nu are urechi de auzit. Mai rămâne să mobilizeze jandarmeria sau chiar armata și să tragă în greviști. În rest totul seamănă cu mentalitățile îmbuibaților din capitalismul sălbatic din interbelic.

Dacă situația de acum de la STB este critică asta nu se datorează în niciun caz salariaților. Chiar și dacă există delapidări, furturi și alte infracțiuni asta nu e vina muncitorilor. E vină administrației care a trata tot timpul STB-ul ca pe o moșie personală. Responsabilitatea pentru starea de acum a lucrurilor vine din trecut, din mandatele celorlaltor primari, din corupția și lipsa de moralitate a liderilor de sindicat, din complicitatea fără scrupule din trecut.

Astăzi se pare că nimeni nu vrea să cedeze și totuși e vremea unor compromisuri. În final nu se poate să plece ambii combatanți de pe câmpul de luptă fără să câștige nimic. În confruntarea asta de orgolii singurii care pierd, ca de fiecare dată, sunt salariații onești.

Și pentru că poate nimeni nu a înțeles ce vor greviștii vă repet eu aici, vor condiții de muncă mai bune și salarii mai mari, cum cred că vrea de fapt toată lumea din țara asta.