Opinie

Revoluțiile nu au fost iubite de populație

foto căderea Bastiliei

               Trăim într-o eroare cumplită având impresia că oamenii au luptat în revoluții pentru o viață mai bună, pentru progres, pentru drepturile pe care le avem astăzi. Realitatea este că doar o foarte mică parte a populației a generat revoluțiile, grupuri de persoane animate de idealuri diferite, oameni marginalizați de societate. Marea masă nu s-a alăturat revoluțiilor, marea masă de cele mai multe ori chiar a condamnat schimbarea. Cu toate acestea progresul social a fost însușit de toți.

Grupul celor care se opun schimbărilor este convins că numai tradiția contează, că societatea trebuie să evolueze așa cum a fost și înainte, idealizând trecutul. Să nu se schimbe nimic, să trăim cum au trăit moșii și strămoșii noștri. Paradoxul este că potrivit acestei logici ar trebui să fim și acum în copaci și în peșteri, să trăim ca primii oameni de pe pământ, potrivit tradiției. Frica de necunoscut, frica de nou, acesta e motivul pentru care nu doresc revoluțiile.

Eu știu ce s-a întâmplat la Revoluția din 89, o foarte mică parte a populație a demonstrat în stradă, în marea lor majoritate oameni marginali, nesusținuți, irelevanți, tineri fără orizont, studenți săraci dornici de capitalism. Grosul populație a stat ascunsă în casă, a așteptat să vadă cum se înclină balanța, să iasă oportunist când lucrurile se mai limpezeau. Dealtfel s-a văzut foarte clar că poporul a dorit schimbarea lui Ceaușescu dar nu a dorit schimbarea comunismului, schimbarea sistemului. Iliescu a fost votat masiv, peste 85%, tocmai pentru că cetățenii vroiau să rămână tovarăși. Astăzi, că vor să recunoască sau nu, toți acești tovarăși o duc mult mai bine decât acum 30 de ani, dar asta se datorează acelui mic grup de oameni denumiți la vremea respectivă, golani, huligani, ‘’agenturili străine’’, etc. Tinerii de astăzi nici nu-și pot imagina o viață așa cum am avut noi până în 89.

Cei care sunt la putere încearcă să-i prezinte pe contestatarii lor ca pe niște dușmani ai poporului, anarhiști, neo-marxiști, sexo-marxiști, bandiți, tâlhari la drumul mare. Este evident că cei ce se lăfăie în bunăstare nu doresc o revoluție, revoluțiile nu se fac în ajutorul aristocrației, a îmbuibaților. Ideologic vorbind cei ce se opun mișcărilor de protest se folosesc de două arme mai ruginite dar care încă mai funcționează: naționalismul și religia.

În Franța, o țară cu o tradiție puternică în materie de revoluții, au fost protestele ‘’vestelor galbene ‘’. De acolo am auzit un mesaj ‘’bogați versus săraci’’. În SUA acum sunt mișcări masive cu mesaje diverse : feminism, anti-rasism, ecologic, și probabil de conjunctură dar bine exploatat ,anarhism și comunism. Acestea se consideră a fi forțele progresiste pentru că ele promovează schimbarea, revoluția. Cei ce se opun sunt conservatorii, tradiționaliștii, fricoșii și alții.

În democrație protestele sunt permise, mai mult, se consideră ca fiind sunt un mijloc legal de a te face auzit. Țările cu tradiție democratică exersează permanent acest mijloc de presiune. La noi lumea se sperie și caută să fie liniște cu orice preț, chiar dacă se taie curentul, nu se dă căldură, nu sunt alimente, nu contează, important e să fie liniște. Asta e tradiția noastră, să nu ne revoltăm.

Romanul ține cu stăpânirea, indiferent cine vine la putere, important e să supraviețuiască. Alții nu sunt așa și din acest motiv ar trebui să nu judecăm și să nu ne mirăm. S-a declanșat un război în toată regulă pe rețelele de socializare. La o fotografie cu niște albi care își cereau iertare pentru acțiunile înaintașilor lor am văzut comentarii de genul: ‘’de ce trebuie să-mi cer eu iertare pentru ce au făcut unii acum 200 de ani?’’. Tot din tabăra ‘’contra’’ se înmulțesc articolele cu ‘’vinovăția de a fi alb’’ în care se revendică 4000 de ani de civilizație construită de omul alb. Mai există și varianta ce diluează mesajul protestatarilor care spune ’’toate viețile contează’’ în opoziție cu ‘’viață negrilor contează’’.

Venitul universal însă e o idee generoasă și din ce în ce mai vehiculată. Muncă a fost automatizată, informatizată, eficientizată la maxim, cu repercursiuni serioase în societate, șomajul a crescut și probabil va crește, lipsa veniturilor pentru categorii din ce în ce mai largi ale populației, adâncirea diferențelor sociale între bogați și săraci. Munca nu mai are o valoare economică dar nici morală. Degeaba îți dorești să muncești dacă nu ai unde.

Nicio revoluție nu s-a bucurat de încurajarea majorității populației, multe dintre revoluții au fost înăbușite, altele au reușit parțial, cu toate astea în urma lor au avut loc schimbări, schimbări ce au făcut viața oamenilor mai bună.

La noi intelectualitatea, în mod nenatural, s-a plasat în zona tradițională și conservatoare, o zonă de dreapta extremă. În occident intelectualitatea conduce revendicările maselor populare, se interesează de viața celor săraci pe care îi învață și îi reprezintă. Misiunea de a fi alături de cei defavorizați este oricum mai nobilă decât aceea de a fi bufon la curtea regelui. Se miră unii că de ce universitățile din SUA sunt în frunte, de ce tinerii se revoltă. Așa a fost întotdeauna și probabil că așa va fi și în viitor, masa critică pentru declanșarea progresului se formează în rândul tinerilor studioși.

Noi suntem cei anapoda în toată chestiunea asta , nu ei. 

Susține blogul cu un share:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.