Opinie

Ceafă de porc, bere și manele pentru tot boboru’

Adevărul e că dacă Ceaușescu ar mai fi slăbit șurubul și ar mai fi aruncat ceva mâncare la populație nu sunt convins că ar fi căzut în 89. Era prea sigur pe el bătrânul, se lua de guler direct cu Gorbaciov, vroia să fie unic, istoric, legendar. Comunismul din România a suferit de foame. Tovarășii de la orașe și sate, din fabrici și uzine, nu sufereau din cauza lipsei de libertate, ei sufereau de oftică, să-și facă un grătar și să bea o bere în timp ce joacă o tablă cu vecinii.  Îi durea în fund , sau în cot, de libertate pe ei. Libertate ca să facă ce? Să se exprime? Păi ei nu au nimic de zis, nu au nicio părere, sunt perfect plați. Nu au zis nici înainte și nu zic nici astăzi nimic. Pentru ce să dai libertate de exprimare unor oameni care nu cuvântă( care nu gândesc) ? Oamenii ăștia au fost tratați exact așa cum sunt, și cum merită, cap de vită furajată. Libertatea de a călătorii, pe ei nu-i interesează, ei zac și au zăcut în propria cocină o viață întreagă. Sunt atât de mulți și astăzi care continuă să-și facă, dacă își permit, concediul la Marea Neagra și eventual câteva zile la munte, Predeal, Sinaia, Bușteni, etc. Patrioți de trei parale, concediu în țară, să nu ducă banii în străinătate, dar străinii să vină să-și cheltuie banii la noi. Asta ca să nu vorbim de ăia care nu se mișcă din locul de baștină niciodată. De ce e nevoie de libertate de circulație pentru oamenii ăștia ? Se mai mișcă unii, destul de mulți, din necesitate, sărăcia din țară dar și oportunitatea de a câștigă mai mult în occident, ii fac să plece la muncă. Ăștia beneficiază de pe urmă liberații de circulație însă sunt care spun că dacă ar fi fost comunismul ar fi avut locuri de muncă în țară. Foarte mulți se întorc acasă cu un pumn de bani și nimic altceva.

Și astăzi, la 30 de ani de la Revoluție, încă mai sunt români bolnavi după mâncare, după grătare, după coșuri pline ochi prin supermarketuri, tone de mici și bere. Mă mir cum n-au reușit să-și potolească foamea în toți anii ăștia, au trecut totuși 30 de ani. E o chestiune psihologică, foamea în gât care a ajuns în creier. Se comportă ca foștii deținuți din lagăre care suferind de foame strângeau toată viață lor coji de pâine sub pat.

În realitate la noi foarte puțină lume prețuiește libertatea adevărată, libertatea de a te exprima, de a te cultivă, de a te educa, de a citi, de a călătorii, de a hotărâ singur asupra vieții tale, etc. Dacă am calcula câți au ieșit la Revoluție la nivelul întregii țări sunt convins că procentul ar fi dezarmant de mic. Au ieșit câțiva prin marile orașe, studenți, tineri, șmecheri de oraș, oameni fără ocupație și intelectuali fără orizont. Restul erau deja spălați pe creier, singurul lucru care putea să-i mâne în lupta era foamea. ’Urlă foamea-n noi’. I-a durut fix în cur pe știa de libertate.

Revoluția s-a făcut pentru bere proastă la pet, ceafă de porc pe grătar și manele.

This Post Has 2 Comments

  1. Gratiela Vlad Reply

    Sunt, intr-adevar, multe lucruri frustrante in aceasta societate… dar daca ne concentram pe astea nu facem nimic altceva decat sa ne bagam singuri la balamuc. Schimbarea incepe de la noi insine si trebuie sa credem asta. 🙂

  2. nucumorar Reply

    Mulțumesc pentru comentariu. Eu pornesc de la premisa ca pentru a evolua e bine sa știm unde ne aflam. Riscam sa construim pe iluzii. Daca nu vedem unde e greșeala nu putem sa o corectam, uneori putem chiar corecta lucruri care merg bine. Iar mentalitățile astea vin din urma, din trecut. Ar trebui sa avem curajul de a spune adevarul pana la cap indiferent cât de dureros este el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.