Opinie

Vremuri noi la obiceiuri vechi

Când eram mic venea o vreme când mama îmi spunea că trebuie să mergem să-mi cumpere haine. Era înainte de școală, înainte de Paste sau înainte de sărbătorile de iarnă. Mă apuca groază. Știam ce urmă să se întâmple, băteam toate magazinele din oraș, urcam la toate etajele, probam tot felul de chestii, mă dezbrăcăm, mă îmbrăcăm, un calvar. Activitatea asta nu-mi stârnea nici cea mai mică pasiune. De unde trag concluzia că oamenii se schimbă în viață defapt foarte puțin. Mergeam mai întâi la Romarta, apoi la Victoria, pe Lipscani, la București, Cocor, Unirea. Iar la sfârșit ne mai întorceam în cine știe ce magazin unde văzuse maică-mea ceva. Nu de puține ori, după o zi de cărat prin oraș, ajungeam acasă și maică-mea îi spunea lui taică-miu : ‘N-am găsit nimic ‘. Eu pur și simplu nu înțelegea cum după ce am văzut tone de haine n-am găsit nimic.

asta nu e o ‘foaie de ceapa’

În perioada adolescenței, cu puține excepții, situația a rămas cam la fel. Excepțiile erau date de faptul că apărea tot felul de mode ciudate. De exemplu îmi aduc aminte de ‘foaia de ceapă’, un fâș foarte subțire care în principiu era inutil, nu ținea nici de frig nici de cald. Dar pentru că toată lumea avea mi-am luat și eu o ‘foia de ceapă’ de un albastru închis, moartea pasiunii. Mai erau vara celebrele espadrile, îmi plăceau că se încălțau și se descălțau ușor. Nu vreau să uit de cravată de piele, de piele vine vorba, eu aveam o cravată din înlocuitor de piele, dar ce contează, parcă te verifică cineva. De încălțat luam de obicei de la Clujana sau de la Pionierul, dacă cunoșteai pe cineva. Neapărat adidasi, care erau pantofi sport românești. Pantaloni de tergal, numai la ocazii de stofă, cămăși de la Braiconf. Pentru școală aveam costume uniformizate, lucru ce pe mine mă mulțumea pentru că nu aveai ce să alegi, alegeai numărul și talia, asta era tot.

celebra cravata de piele

După revoluție au apărut hainele din Turcia, cămăși colorate, pantaloni cu pense, pantofi cu ciucuri. Marfă strălucitoare de proastă calitate. După prima ploaie îți pierdeai tălpile dela pantofi, transpirai în cămășile alea de nylon, iar pantalonii se scămoșau foarte repede. Iarnă era foarte distractiv, erau niște geci imense, umflate, colorate, fosforescente chiar, le spuneam sahariene. Umbla vorba că sunt cu ‘puf de pinguin’. Cred că mai degrabă noi eram pinguinii.

Acum de îmbrăcatul meu se ocupă nevasta-mea, ea m-a extras din en-gros-urile de îmbrăcăminte de unde îmi cumpărăm eu haine și m-a convins să-mi cumpăr și eu lucruri de calitate. Mai mult, tot ea e cea care susține comandatul hainelor de pe net. Mie îmi convine, e mult mai comod.

asta nu sunt eu

Așa că acum, când trebuie să-mi cumpăr încălțăminte, adidași bărbați sau ghete bărbați, apăs un simplu clic și am terminat toată povestea.

Articol scris pentru proba 12 a concursului SuperBlog 2019

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.