Opinie

Povești cu vitamine despre mine

Cel mai mult mi-ar place să se inventeze o pastilă care să țină loc de masă, de apă, de vitamine, de tot. Să autoregleze organismul, să pună unde e de pus, să scoată de unde trebuie scos, etc. Dacă ar fi să poarte un nume vitamina asta, pentru că ar fi o vitamina evident, s-ar numi vitamina N, de la Natură, sau de la Nucu. Deocamdată vine de la Nu știu sau poate Never-ever. Până atunci ne bazăm pe ce avem, mâncare, apă, minerale și vitamine.

Corpul uman e 75% apă. Apa e H2O. Într-o imagine deformată avem impresia că noi bem H2O. În fapt dacă chiar asta am bea ne-am afecta puternic organismul pentru că apa potabilă conține minerale și altele, lucruri vitale pentru organism. Din mâncare ne luăm vitaminele absolut esențiale. De cele mai multe ori însă datorită unei alimentații deficitare ajungem să avem un deficit de vitamine. În situația asta avem nevoie să ne administrăm vitaminele separat. În felul acesta au fost eradicate boli mortale de-a lungul istoriei.

Am fost pus în situația de a ține o cură de slăbire, o solicitare expresă din partea medicului. Din cauza spaimei mai mult mi-am redus drastic cantitatea de mâncare zilnică. Am reușit să slăbesc așa după cum mi-a spus medicul însă am ajuns să resimt o puternică stare de oboseală. Dădusem jos vreo 20 de kilograme, mă simțea ușor însă nu eram suficient de energic. Îmi pierduse suflul cu toate că nu mai cărăm povara celor 90 de kilograme inițiale. Îmi lipseau mineralele și mai ales vitaminele. Așa că a trebuit să le administrez separat să-mi pot echilibra ritmul de viață.

Dintre toate vitaminele cea mai dragă îmi e vitamina C, nu-mi pot imagina copilăria fără vitamina C. Să nu uit, vitamina C vine de la Costel, un prenume mai puțin vehiculat pe care îl posed. Când mă punea vreo răceală mai aprigă la pat, când începea să-mi curgă nasul, sau uneori numai preventiv, mama îmi făcea un ceai fierbinte și îmi dădea o vitamina C. Îmi spunea că vitamina aia o să facă minuni, o să mă înzdrăvenească, o să fiu iar gata de ieșit afară la copii. Eu o credeam și chiar asta se întâmpla. Vitamina C avea un gust acrișor ușor deranjant însă promisiunea că o să-mi treacă răceala sau gripa era mai puternică decât orice neplăcere. Cu timpul am început să mă obișnuiesc cu gustul iar apoi am continuat să iau vitamina C fără vreo nevoie anume. E bine să iei vitamina C – îmi spunea mama- ca să nu răcești toată iarnă. Și eu o luăm. Pe vremea copilăriei mele nu existau banane și portocale ca acum, apăreau cumva fructele tropicale în preajma sărbătorilor de iarnă. Eu credeam că citricele se coc la tropice atunci când e iarnă la noi. Mama se înghesuia la cozi interminabile să aducă câteva kilograme din vestitele fructe.Atunci, am recunoscut în portocale, acreală înțepătoare din vitamina C. Și mai ales în lămâi.

Cu toate că astăzi se găsesc portocale și lămâi pe toate drumurile eu am rămas fidel obiceiului meu din copilărie, ca să nu mă găsească răceală iau vitamina C. Și răceală nu mă găsește.

Așa că mă duc la Farmacia La Preț Mic și îmi cumpăr câtă vitamina C  vreau eu.

Articol scris pentru proba 11 a concursului SuperBlog 2019.   

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.