Opinie

Ce a mai rămas din 1 Mai ?

Deja știm că 1 Mai reprezintă la origine sărbătorirea obținerii zilei de muncă de 8 ore, eliminarea exploatării prin muncă a  copiilor, dreptul muncitorilor de a se organiza în sindicate. Toate aceste drepturi, aparent câștigate, au fost obținute cu greu, în cadrul unor manifestații brutale, de lungă durata, lupte de stradă între muncitori și poliție, morți și răniți, procese, condamnări la moarte.

În comunism sărbătoream 1 Mai muncitoresc în mod festiv fără să facem vreo referire la grevele și demonstrațiile din Statele Unite din trecut. Parada tovărășească, apoi micii și berea, astfel încât la noi ziua de 1 Mai a devenit sinonimă cu petrecerea câmpenească la grătar. Aparent marcăm un moment de victorie proletară.

În țările europene occidentale 1 Mai nu reprezintă un prilej de vacanță așa cum a ajuns la noi, din contră. Se organizează încă proteste și demonstrații cerându-se în continuare condiții de muncă mai bune. Și ei oricum au condiții mai bune decât avem noi aici. Mișcările nu sunt de tipul ‘dansul pinguinului’, nu, confruntările sunt violente.

Ce s-a ales de 1 Mai muncitoresc ? Praful. Muncitori nu mai sunt, cei care încă au mai rămas nu sunt organizați iar în cazul în care sunt organizați în sindicate nu știu cum să se dezbine mai tare. Liderii de sindicat cel mai adesea fac înțelegeri ascunse cu patronatul pentru interese personale meschine.

În locul proletarilor au apărut corporatiștii, omuleții ăia buimaci care populează clădirile de sticlă. Ăștia sunt clasa muncitoare cu diplomă. Exploatați abuziv, manipulați, momiți, păcăliți, mințiți, amenințați, masa asta proaspătă de muncitori buni de stors nici măcar nu realizează dimensiunea fenomenului. Se încântă la aspecte de suprafață, birouri, calculatoare, aer-condiționat, spațiu curat, și nu protestează deloc când sunt ținuți peste program. Din contră, sunt sclavii moderni perfecți, vin ei din proprie inițiativă din timpul liber să presteze pentru patron. Cine și-ar fi închipuit așa ceva cu o suta-cincizeci de ani în urmă ? Au justificări pentru conștiința lor, dacă nu vin la serviciu, suplimentar, sunt încă zece sau o sută care așteaptă la poartă să le ia job-ul. Și ăia de la poartă  vin și își iau și mai multe sarcini să-l facă pe investitor fericit.

8 ore de lucru pe zi, o prostie. Nimeni nu respectă așa ceva. Poate doar la stat, cu toate că și acolo sunt abuzuri, la privat toată lumea stă peste program bineînțeles neplătit. Se vine inclusiv sâmbăta la serviciu, că doar vedeți și voi toate magazinele mici și mari deschise non-stop. E deja o obișnuință.

Au aranjat în așa fel lucrurile încât să nu se plângă nimeni, nimeni nu protestează, mai mult, sunt încurajați să se mândrească cu locul lor de muncă, să aibă încredere în ei că fac bine ce fac. O întreagă mașină de spălat creiere.

Dacă ne uităm la rata abandonului școlar, dacă stabilim că tinerii nu pot folosi la nimic școlile absolvite, vedem că exploatarea copiilor prin muncă nu a dispărut.

Sindicatele sunt niște glume proaste, oamenii muncii de azi vin de bună voie și cu bucurie la birou din timpul lor liber iar copiii sunt încă exploatați prin muncă.

Ce s-a ales de 1 Mai ? 

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.