Opinie

Neo-marxiștii de azi

Învățam pe vremea lui Ceaușescu că ‘’muncă la creat pe om’’ astăzi neo-marxiștii susțin că ‘’muncă îl degradează pe om’’. Ei luptă împotriva capitalismului prin toate mijloacele posibile la îndemână, în primul rând nu își aduc aportul la societate pentru că o consideră nedreptă. Fac apologia modului de viață parazitar. Evidențiază defectele și carențele unui sistem bazat pe exploatarea omului de către om și se plasează în permanentă în opoziție cu orice activitate utilă. Fac apologia vieții fără muncă. Spun ei că numai sclavii muncesc, oameni fără minte și conștiința, inteligenții aleg calea parvenitismului. Parvenitismul poate îmbrăca orice forme, nu există restricții, democrația până la urmă îi încape și pe cei care o hulesc. În scopul subminării societății, fură, mint, escrochează, înșală, fără regrete sau mustrări. O veritabilă acțiune de sabotaj întreținută de niște oameni care nu au trăit efectiv în comunism niciodată.

Atunci când doctrina asta se întâlnește cu vreun Ippolit contemporan combinația devine letală. În romanul lui Dostoievski Ippolit era personajul bolnav incurabil, cu o speranța de viață limitată. Din cauza acestei situații nedrepte Ippolit a dezvoltat o filozofie proprie veninoasă față de tot ce îl înconjoară. În ceea ce privește lumea situația este echitabilă, el urăște lumea și lumea îl urăște pe el. Ceilalți nu îl văd decât ca pe un mucos obraznic, un mizerabil, un sinucigaș răsfățat, sau așa cum îl numește Gavrila :’’bășică de fiere spartă pe două picioare ‘’. El este laș, mediocru, intrigant, malefic. În spovedania lui îl amuză gândul că ar putea să ucidă și zece oameni pentru că tribunalul nu va avea ce să-i facă, oricum urmează să moară în două-trei săptămâni. Amenință pe toată lumea că se va sinucide din dorința de a face spectacol, se ceartă cu Dumnezeu, îl înfruntă, însă sfârșește ca un bufon, se sinucide din greșeală. Ippolit este în romanul lui Dostoievski în centrul unui grup de aventurieri, înrăiți și orgolioși în stare de orice pentru a parveni. El nu e un revoluționar, nu e materialist, nu e nici măcar ateu. Un condamnat la moarte plin de invidie, ură, răutate, intrigi.

Care e legătura între neo-marxism și Ippolit ? Astăzi, rețelele de socializare. Ippolit astăzi sobolaneste în cotloanele internetului. Sub identități false, un impostor clinic, sociopatul lansează teorii neo-marxiste îmbrăcate în povești inventate 100% cu pretenție de pildă socială. El îi învață astăzi pe sub-mediocrii cum stă treaba cu lumea, conspirația mondială, inutilitatea individuală în față opresiunii metodic organizate. Poveștile lui nu au valoare literară, pentru că put a propagandă și nici valoare filosofică, fiind otrăvite de frustrări personale. Din gaura lui de cârtiță oarbă care n-a văzut nicio școală mai de doamne-ajută aruncă judecați înghițite nemestecat despre orice. Fiind un muribund, Ippolit urăște totul, nimic nu merge bine, lumea e rea și proastă, doar el e singurul care vede asta. Bineînțeles că el e un impotent onanist cu pretenții de crai de provincie. Nu se pricepe la absolut nimic pentru că el nu are nicio experiență personală în nimic, însă frustrarea îl împinge să vorbească despre orice. Citește broșuri roșii cu eroi stahanovisti de rit nou și propovăduiește sovietizarea lumii. O râmă, un furuncul pe bucă, o flegmă pe caldarâm, cam asta e valoarea ce o poartă. Nu muncește, el nu poate, îl roade boala, dar își imaginează că face lucruri spectaculoase în mintea lui dusă definitiv. Istoriile lui vor să reproducă o lume în care el e un erou recunoscut, glorios, inteligent, adorat, în realitate e un ratat fără șansă, irecuperabil, patologic, marginalizat, urât și strâmb.

Poate va întrebați ce treaba am eu cu toate astea. E simplu. În perioada interbelică exista o vorbă valabila și azi : în România niciodată nu o să dispară apa, aerul și fraierul. O grămadă de fraieri, urmăritori, comentatori, looseri. În loc să pună mâna să citească ceva util, niște neterminați citesc aberațiile lui Ippolit. Timp și energie pierdute cu un sinucigaș. Pe cine poate să intereseze fanteziile unui sociopat neînțeles și neintegrat ? O să rămâneți surprinși, dar omul ăsta are audiență, sunt oameni care sunt impresionați și îi alocă resurse. Până la urmă, cât de prost să fii să mănânci rahatul unui distrus ros de frustrări ?  Scrierile ăstuia, care sunt veritabile vome ideologice, sunt discursuri de sinucidere în masă. Lumea e un rahat iar viață nu merită trăită, asta e concluzia gândacului de bucătărie. Probabil că niște buboși viermănoși se regăsesc și se bucură că nu sunt singurii ciudați pe lume.  Noul șarpe de internet ucide naivii depresivi cu veninul compasiunii pentru situația lor mizerabilă. Uite mă, sunt un căcat dar ăsta spune că nu e vină mea, e vina societății.

Atenție la neatenție oameni buni, prostia ucide.

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.