Opinie

Maculatura de astăzi prostește

Am citit de curând un articol care demonstra științific că literatura proastă ca și muzica proastă afectează negativ creierul omului. Acum rămâne însă de identificat ce înseamnă literatură proastă și cum ajunge ea în posesia cititorilor.

Am ascultat un critic și istoric literar important, Ioan Adam, ce spunea că a încetat să mai citească poezia scrisă astăzi pentru că toți scriu prozo-poeme la fel. Asta e chiar o critică dura care însă m-a făcut să mă gândesc la faptul că noi nu suntem deloc originali, practic repetăm la nesfârșit aceleași lucruri spuse cu mult timp înainte. Ori tocmai asta e marea mea nedumerire, de ce ne tot încăpățânăm să citim scriitori contemporani, foarte mulți străini, când noi nu am aprofundat suficient literatura deja scrisă până acum. Sunt foarte multe site-uri si bloguri de lectură ce se adresează publicului larg de cititori. Sunt propuse tot felul de titluri și nume exotice într-un ritm amețitor, de parcă cel mai important este criteriul cantității și nu al calității. Când citesc asemenea recomandări mă gândesc că cei care fac materialele au citit deja literatura universală produsă până acum(Tolstoi, Dostoevski, Faulkner, Kafka, Cehov, Joyce, Flaubert, Hesse, Hemingway, Marquez, Nobokov, Mann, Hugo, și mulți alții de nivelul acestora) și nu mai au ce să citească încât au ajuns la niște cvasi-anonimi. Sau nu. Dacă nu ai studiat la Facultatea de Litere și dacă ai rămas în principiu cu nivelul lecturilor recomandate din liceu atunci cu siguranță literatură mare universală nu ți-a fost accesibilă. Dar să spunem că toți sunt super-valoroși și merită promovați, eu sincer cred că în spate sunt numai contracte de publicitate.

Dar hai să presupunem că dacă cititorii nu au avut ocazia să citească marii scriitori universali i-au citit măcar scriitorii promovați și le livrează rezumate de gândire gata mestecate.

Însă cu adevărat maculatură numesc eu cărțile de scenarită și pseudo-istorie. Pornind de la informații ultra-secrete, de la pure invenții, autorii ajung la concluzii spectaculoase. Oculta internațională, masonii, iluminatii, guvernul universal, etc, lucruri fabuloase care în final nu ajută la nimic. Să presupunem prin absurd că toate astea ar fi adevărate, așa, și? Cu ce ne îmbogățim noi cunoștințele? Că sunt unii care complotează, cu toate că eu cred că lucrează la vedere, ca să le fie lor bine? Și ce-i cu asta? Dacă știm lucrul asta ce putem face? Nimic. Apoi mai este literatură destinată dacomanilor. Volume groase cu nemiluita. Presupuneri, interpretări, deducții logice, secretomanie, conspirație, toate înșirate pe mii și mii de pagini sacrificate inutil din pădurile patriei. Utilitate zero. Timp pierdut pentru intoxicare cu minciuni de dragul unei glorii inexistente. Că trebuie să avem și noi o istorie, că trebuie să fim și noi mândri, că trebuie să știe lumea că noi suntem aici de la facerea lumii și suntem stăpâni. Astea toate cu prețul sacrificării adevărului. Și pe cine interesează? Că dacă ar vrea o superputere să ne ocupe țara parcă ne-ar cere istoria să vadă de când suntem noi aici. Și când o să vadă că suntem de când lumea o să ne lase în pace, o să se și închine în fața noastră. Toate astea fac parte din propaganda aia pentru retardați că țară noastră e cea mai frumoasă și cea mai bogată din lume, avem bogații în subsol și toate formele de relief. Și cu toate astea am găsit o grămadă de nefericiți care fac reclamă la a citi asemenea mizerii iar alții care le și citesc.

Susține blogul cu un share:
error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Ti-a placut articolul? Sustine acest blog cu un share!

Te-ai abonat cu succes!

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Nuculus will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.